O parte din Banatul de munte (I).

Octombrie, 2010. Cum ne-cum, s-a aranjat de un week-end la munte, în ultimele 5 zile de concediu de pe anul trecut. Recunosc că nici măcar nu auzisem de localitatea în care urma să ajung – Gărâna. Bine, spre marea mea ruşine, nici măcar de judeţul Caraş-Severin nu auzisem eu multe. Dar am văzut căteva instantanee de prin partea locului, cuplate cu o descriere făcută de cineva neaoş bănăţan, aşa c-am zis că va fi o experienţă cel puţin interesantă … şi m-am înşelat, pentru că a trecut de nivelul în cauză.

De ajuns din Constanţa, drumul e oarecum aiurea, cel puţin cum am fost eu, prin graţia binecuvântatului nostru CFR. La modul Constanţa – Bucureşti, accelerat (15:38 – 19:40) şi Bucureşti – Reşiţa, rapid (22.45 – 07:20). Groovy, nu-i aşa? Dar de când am auzit undeva pe dimineaţă, când mai aveam puţin şi ajungeam, o vorbă super de prin partea locului – anume “câta”, care înseamnă puţin, mi-am zis “am ajuns!”.

Trec peste drumul Reşiţa – Gărâna, deşi de când eram pe drum am început să salivez la peisaje … deal, pădure, şosea cu multe curbe şi munte. Deja dimineaţa în care am ajuns promitea a fi, cum îmi place mie să spun, “bună la casa omului”. Şi chiar a fost.

Citeste si:  Publicitatea românească de atunci şi de-acum

Am ajuns la pensiunea la care ne cazasem, Hanul “La răscruce” mai devreme decât ora de cazare, aşa că între timp am dat o fugă pe la Semenic, unde am admirat peisajul de-ţi tăia răsuflarea. Aer rece, aproape lipsa oamenilor, nimic altceva decât natura. Imposibil să nu intre bine cafeaua de dimineaţă ăn asemenea condiţii. Ne-am oprit de câteva ori pe drum, pentru poze. N-aveai cum să nu te opreşti ca să imortalizezi ceea ce vezi, mai ales eu care-s mai mereu cu aparatul pe lângă, aşa cum zic britanicii … “just in case”.

De la Semenic am ajuns pe drumul care duce la staţiunea Trei Ape, un alt colţ de rai din regiune. Şi aşa am aflat că în zonă se organizează Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna şi o tabără de sculptură, tot internaţională. “foarte tare!”, mi-am zis. Deci, dacă se vrea, se poate! Având în vedere perioada, Trei Ape era goală, cred că erau prezenţi doar câţiva amatori de plimbare si angajaţii care au grijă de zonă. Dar e frumos amenajată, cu pontoane pentru hidrobiciclete şi bărci, terase, iar undeva prin mijlocul lacului sunt trei “insuliţe” artificiale, din lemn, unde poţi ajunge să te relaxezi. Peisajul e … greu de descris în cuvinte. Cel puţin pe mine m-a lăsat cu gura căscată. Mai ceva ca un copil care n-a văzut în viaţa lui muntele şi padurea. Ce-i drept, nici nu mai fusesem de câţiva ani la munte, dar oricum nu fusesem niciodată prin Caraş-Severin.

Citeste si:  Inima mea îți aparține!

De la Trei Ape am mers direct şi ne-am cazat la han, unde eu unul am dormit ca un porcuşor. Ca după un drum de 13 ore cu trenul, aş putea spune. Dar a doua zi am pornit de dimineaţă la drum, prin sat. Multă linişte, asta a fost prima impresie care mi-a dat-o. Deşi e locuit şi sunt multe pensiuni, era foarte multă linişte. Ne-am dat bineţe cu un localnic de-şi plimba văcuţa liniştit pe ştrasse, ceea ce m-a frapat pe undeva. Pentru că el ne-a salutat de parcă ne ştiam de ani şi ani … “niaţa, ce mai faceţi?”. Efectiv, mă simţeam de parcă am ajuns în altă parte de lume, nu undeva prin România …

Partea a II-a, aici, şi în curând, partea a II-a şi partea a III-a – galeria de imagini.

SagittariuS

Constănţean 101%. Punct. |Va invit pe blogul meu Sagittarius| |Daca iti plac articolele mele aboneaza-te la  RSS Feed-ul Blog Event !|

6 thoughts on “O parte din Banatul de munte (I).

  • December 12, 2011 at 9:42 am
    Permalink

    Asa cum spuneam, la mai multe!

  • December 12, 2011 at 11:57 am
    Permalink

    @ Cris Mary – Mulţam! Să fie la fel la toţi cei/cele care scriu :D

    @ Adeenah – Da, ştiu! E o zonă unde musai să mai ajung, pe timp de toamnă şi cădere de frunze …

    La partea a III-a o să fie şi imaginile, atunci să vedeţi bucurie :D

  • December 12, 2011 at 11:22 am
    Permalink

    E o zona frumoasa unde ai fost:) Mai ales la Trei Ape…eu m-am indagostit de statiunea respectiva…

  • December 12, 2011 at 12:34 pm
    Permalink

    Cand mai ajungi prin zona da de stire … poate facem un blogmeet adhoc si instantaneu :) la o bere sau cafea.

    PS
    sunt din Resita.

  • December 12, 2011 at 5:17 pm
    Permalink

    C'a fait! Nu ştiu când o să mai ajung, dar musai o să ajung pentru că e superbă zona. Şi o cafea şi o bere plus un pahar de vorbă nu se refuză niciodată :D

  • December 17, 2012 at 6:07 pm
    Permalink

    La partea a doua ai pus link tot catre articolul asta :( Prin Banat, la munte, am fost doar la Cetatile Ponorului/Padis/Muntii Apuseni; este superb acolo, a fost o excursie pe cinste, recomand trasee spre Focul Viu, mare atentie pe Cheile Galbenei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *