Relațiile interrasiale-un moft sau o pasiune?

De cate ori nu vi s-a întâmplat să mergeți pe stradă, să vedeți un cuplu in care unul dintre parteneri este de culoare și să vă intrebați:oare cum funcționează ei ca și cuplu, într-o societate în care astfel de relații nu sunt privite de toată lumea cu ochi buni?

Ce ne facem să ne îndrăgostim de o persoană aparent total diferită de noi (din punct de vedere al culturii, naționalității, culorii pielii)?

Poate la început, suntem împinși de curiozitate. Omul prin natura firii lui e o ființă curioasă. Și se naște întrebarea:oare cum e să…?

Exista diferite stereotipii create despre fiecare rasă in parte:barbații de culoare sunt buni la pat, barbații latino sunt pasionali si posesivi, barbații asiatici nu sunt prea dotați din punct de vedere sexual. Câte dintre ele sunt adevărate? Oare e bine să ne bazăm pe ele atunci când întâlnim pe cineva spre exemplu din China?

O persoană trebuie judecată după caracterul ei/lui, nu după culoarea pielii. Noi toți trebuie să fim atenți în a arăta favoritisme anumitor persoane, dar și în a avea prejudecăți rasiale cu privire la altele. Personalitatea noastra e cea care trebuie evidențiată și apreciată.

În multe centre universitare din țară, în ultimii ani s-a observat o creștere destul de mare a studenților din India și țarile arabe. Implicit, asta a însemnat si creșterea numărului de relații între o româncă și un barbat de altă naționalitate. Cum sunt priviți ei în societatea noastră? Cât de aspru e judecată femeia  pentru că a avut acest curaj să se implice intr-o relație de acest gen? Ce așteptări sunt de la această relație?

Citeste si:  Cum ar trebui să funcţioneze sistemul de asigurări auto din România

Unii o privesc ca pe un moft, ca pe o dorință de a fi diferit sau ca pe o inconștiență. Câți se gândesc sincer la existența sentimentelor pure si profunde? Câți văd relația respectivă dincolo de culori, granițe și obiceiuri? Haideți să ne descotorosim de mentalitatea ceaușistă care ne împinge să judecam astfel de situații și să le tratăm cu sufletul și inima deschisă.

Voi ce părere aveți despre astfel de relații?Cunoașteți persoane implicate în astfel de relații? Care e povestea lor?

 

Adeenah

"Sunt mai mult făcută decât născută scriitor" Adriana Babeți |Blogul meu : Adeenah Blog - Everything happens for a reason!| Daca iti plac articolele mele aboneaza-te la  RSS Feed-ul Blog Event !|

5 thoughts on “Relațiile interrasiale-un moft sau o pasiune?

  • December 14, 2011 at 6:50 pm
    Permalink

    Din punctul meu de vedere relatiile interrasiale nu sunt nici un moft, nici o pasiune. Sunt pur si simplu niste relatii intre persoane de "culoare" diferita ,dar care pur si simplu impartasesc aceleasi sentimente. Nu are rost sa tragem concluzii de cacao numai daca vedem pe strada astfel de persoane, pentru ca nu stim cum adevarat ce se ascunde dupa acea relatie. Personal am cunoscut un astfel de cuplu si mi-a facut placere sa stau de vorba cu ei. Fata fiind romanca, iar baiatul fiind din Goa (india) si am ramas placut surprins de relatia lor. Si acum mai merge relatia, iar ei sunt casatoriti.

  • December 11, 2012 at 10:53 am
    Permalink

    Eu am o relatie cu un baiat de culoare si din aceasta cauza parintii mei sufera ingrozitor si fac tot posibilul sa ne desparta.M-am indragostit,ma simt linistita,protejata,calma si vesela de cand sunt cu el….in sfarsit mi-am gasit pacea interioara….parintilor mei nu le pasa de asta,le pasa doar de gura lumii si de faptul ca societatea nu accepta astfel de relatii si voi avea doar de suferit. Daca parintii mei ar accepta relatia,as pleca cu el in Anglia…dar nu pot lua nicio decizie pana nu ma stiu impacata cu ai mei..insa nu pot sub nicio forma sa-i conving…baiatul este cu studii superioare , are job, e catolic ( ca si mama mea)..culoarea pielii este de neacceptat pentru ei…CE POT SA FAC ? VA ROG dati-mi niste sfaturi, pareri. Multumesc !

  • December 11, 2012 at 1:13 pm
    Permalink

    Daca tu esti happy cu persoana respectiva nu inteleg de ce trebuie sa asculti de lume. In plus incearca sa discuti cu ai tai si sa le explici situatia si tot ce simti.

  • December 19, 2012 at 11:06 am
    Permalink

    Kathy, multumesc ca ti-ai facut timp sa-mi spui parerea ta….incerc sa le explic parintilor mei cu tot calmul si respectul ce simt pentru acest baiat. Am 30 de ani, baiatul are 32..suntem 2 persoane mature,nu suntem 2 adolescenti care se arunca cu capul in fata fara sa gandeasca la toate aspectele ce implica aceasta relatie. NU vreau sa-mi ranesc si sa-mi supara parintii si orice as incerca NU pot trece de refuzul lor si o fac intr-un mod aproape agresiv si jignitor ( cuvinte grele, nemasurate ce mi le adreseaza). Intrebarea lor este : ""dintre toti albii de ce tocmai un negru din Anglia ?..sunt destui albi"". Tu cum le-ai explica parintilor tai ( daca te-ai afla intr-o situatie similara cu a mea ) . Iti doresc o zi frumoasa !

  • September 29, 2015 at 6:49 pm
    Permalink

    buna ziua, am citit articolul de mai sus si comentarile, eu sunt intr-o situatie ciudata, sunt casatorita de 1 an, cu o persoana pe care am cunoscuto acum 8 ani la scoala, dar a abandonat scoala din cauza problemelor familiare, si nu ne-am mai vazut timp de 5 ani . ne-am reintalnit si am incercat sa facem o familie, dar nu sunt fericita. in 2 ani avem discuti , legate de situatia financiare, de familia lui( bine inteleg ca iti iubesti familia, dar din momentul in care esti casatorit cu mine. tu ai alta familie), orice doar familia lui, iar pe mine ma dor multe chesti. de un an lucrez in Germani incercand sa fac bani pt o casa. banii ia-m investit in casa lui parinteasaca, iar dupa asta ma trezesc cu sutul in cur……. deci??? unde am vrut sa ajung eu?….. acum o luna am Plecat in Germania la munca, aveam grija de o femeie bolnava de cancer si a decedat, dupa asta a trebuit sa plec in Nordul Germaniei pt un alt loc de munca cu trenul. a trebuit sa fac cateva schimbari cu trenul, aveam 2 geamantane si nu ma ajutase nimeni sa le car. trebuia sa schimb trenul de la un peron la altul. ajungand in Hamburg, si asteptand alt tren spre Bremen iar de acolo trebuia sa schimb altul spre Oldenburg , inainte sa vina trenul cu 10 minute vin 2 Negri. se aseaza langa mine, nu am fost in viata mea cu trenul in alta tara , mia fost greu. la care unul dintre ei(era simpatic, cu parul lung, o fata de copil, un barbat frumos) ma intreaba daca astept trenul spre Bremen. ia-am raspus ca da si i_am cerut informati despre trenul din beremen spre oldenburg. a vazut ca sunt straina, ma ajutat la bagaje, eram atat de obosita din cauza drumului , incat m-am bucurat sa vad ca ma ajuta, in tren l-am rugat daca pot sa stau cu el ca sa stiu unde trebuie sa cobor in statie. am povestit, ne uitam unul la altul, imi radia fericirea lui. ajunsi in Bremen. mia dus bagajele pe peronul unde ajeam trenul spre Oldenburg. Si ma intrebat daca am prieteni in Germania, iam spus ca nu am pe nimeni,si am facut schimb de telefon. am dat mana cu el si a plecat. a doua zi primesc mesaj de la el daca am ajuns cu bine si atunsi am inceput sa povestim. el sa indragostit de mine si eu la fel. un om respectos, cu bun simt. nu trebuie sa fim rasisti, de 11 ani nu am mai simtit fericirea iar cu el o simpt doar cand ne intrebam in fiecare zi … Draga esti bine….cu barbatul meu voi divorta in surt timp pt ca nici asta nu e viata, el sta acasa si asteapta sa vina bani pt ei. trebuie sa pun piciorul in prag. vreau sa fiu fericita. sincer sunt umpic curioasa cum va decurge relatia me cu BoB ,pt ca nu stiu nimic , dar avem aceleasi placeri, gandiri. si sper sa fim impreuna. egal ca lumea nu ma vrea. iertatima ca am scris un roman, dar trebuia sa spun cuiva ce am pe suflet. iar MIKA, fmilia ta trebuie sa inteleaga ca tu esti fericita cu el, asa cum ma simt si eu. capul sus si nu renunta la fericirea ta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *