Cum sa mergem si cum sa ne purtam

Când  mergem  pe  stradă  să  ne  amintim  că  nu  o  putem face  la  întâmplare  ci  că  există  şi  în  acest  domeniu  nişte reguli  de  care  trebuie  să  ţinem  seama.  Să  nu  ne  facem  un obicei  din  a  alerga  mereu  pentru  că  suntem  în  întârziere sau  să  mergem  gârboviţi  și  încruntați  pentru  că  avem necazuri.   Îi  vom  stresa  pe  cei  din  jur  și  le  vom  deveni nesuferiți. Noi  înșine  vom  constata  că  ne-am  schimbat  firea și  nu  în  bine. Nu  este  greu  să  ne  controlăm. Ne  trezim  mai devreme  cu  o  jumatete  de  oră  și  ne  facem  un  program  care poate  fi  respectat , iar  grijile  le  lăsăm  acasă,  în  vestiar , măcar  pentru  a  nu  fi  compătimiți. Merită !

Revenind  la  mers. Cine  n-a  admirat  mersul  grațios , suplu  al  manechinelor  sau  al  actrițelor? Nimic  fals , nimic  de prisos , nimic  forțat. Dar  în  general  nu  ne  prea  gândim  la eforturile  și  exercițiile  pe  care  ființele  pe  care  le  admirăm le-au  făcut  că  să  pară  că  nu  merg, ci  că  plutesc. În  toate școlile  de  profil  cursanții – băieți  sau  fete – sunt  învățați mai  întâi  să  poarte  pe  cap  o  carte  sau  un  obiect  greu.  Imposibil  să  stai  cocoșat  cu  o  asemenea  povară  în  echilibru !  Oamenii  primitivi  au  o  ținută  frumoasă  dobândită  prin  purtarea pe  cap  a  unor  vase  grele. Să  încercam  deci  și  noi  să  purtăm pe  creștet  când  avem  puțin  timp  acasă, măcar  5  minute  în fiecare  zi, o  greutate  de  acest  gen. Mersul  va  deveni  mai sigur, coloana  vertebrală  mai  dreaptă. Exersând  vom  fi  siguri de  reușită. Să  ne  supraveghem  în  permanență  ținuta – să  nu  ne aplecăm  umerii  înainte , să  nu  mișcăm  exagerat  brațele  și coatele , să  facem  pași  nici  prea  mari, nici  prea  mici, să ne  retragem  stomacul  în  interior  și  să  ținem  șira  spinării dreaptă. Toate  aceste  gesturi  le  putem  face  pe  stradă  de  câte ori  ne  aducem  aminte. Să  ne  aducem  aminte  cât  mai  des!

Citeste si:  Tranzitul lui Venus

Cu vârsta ținuta omului se modifică. Să încercam să:

  • corectăm studiindu-ne cu grijă într-o oglindă care să ne reflecte din cap până în picioare. Vom încerca să avem un aer sigur dar dezinvolt, vom ține genunchii apropiați când mergem, trunchiul drept și fața destinsă. Când ne oprim să stăm de vorba cu cineva pe stradă nu ne vom sprijini de zid, pentru că putem să ne ținem și pe propriile noastre picioare. Domnii nu au niciodată voie să-și țină mâinile în buzunare. În casă nu ne vom sprijini de spătarul scaunului și nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei, cu un creion, o brichetă, un cuțit, nefiind conștienți că-i enervează pe cei din jur. Chiar dacă ne-am antrenat într-o discuție aprinsă, nu-l vom lua pe interlocutorul nostru de un nasture, nici nu-l vom aproba bătându-l energic pe umăr sau înghiontindu-l cu cotul în coaste.

În casă, într-o vizită vom evita să stăm cu spatele la cei din jurul nostru. Dacă o facem siliți de o împrejurare oarecare – suntem solicitați să răspundem la o întrebare , de pildă – ne cerem scuze. Expresia „ un spate drăguț „ are farmecul său și poate fi valabilă la plajă sau la un bal , dar nu în viața noastră publică.

Citeste si:  Idei de start in afaceri pentru tinerii antreprenori

Și când ne așezăm trebuie să o facem cu grijă. Dacă:

  • actrița se străduiește să studieze acest gest , înseamnă că nu e așa ușor cum s-ar crede. Să te așezi pe un scaun, pe o canapea sau pe un fotoliu înseamnă să dai aproape un examen , deoarece poți să te așezi cu un gest plin de grație, după cum poți să te trântești ca un lemn sau să te tolăneşti de parcă nu ai mai pleca niciodată. Să nu credem că suntem obligate să folosim cu zgârcenie marginea fotoliului, doar pentru că așa era distins pe vremuri. Din nefericire, lista greșelilor pe care poți să le comiți asezându-te, poate să se prelungească la nesfârșit. Să amintim genunchii ținuți cu mâinile, bătaia nervoasă a degetelor pe suprafaţa mesei, fluieratul sau fredonatul unor melodii, genunchii îndepărtați – poziție dezagreabila în general la doamne – și altele. Este, de asemenea, o ofensă adusă bunelor maniere să-ți încrucișezi picioarele. În schimb, o doamnă poate să-și încrucișeze partea de jos a picioarelor , avînd grijă să-și acopere , discret genunchii cu fusta, chiar dacă la Roma sau la Paris se poartă foarte scurt. Când, în sfîrșit, te ridici, faci în așa fel încât să nu stai cu spatele la ceilalți când îți iei rămas bun și să nu împingi cu forță scaunul. E bine să-ți dovedești simțul de ordine punându-l la loc, dar fără să cazi în extrema cealaltă, căutând cu prea multă grijă locul unde era la începutul vizitei.
Citeste si:  Arta tatuajelor

via mail.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *