O lecție de fericire

E greu cu romantismul, înțeleg asta, poate de aceea nu am vrut niciodată să-mi rafinez această caracteristică. M-am gândit de multe ori cum s-ar putea cuceri cineva. De la replici naive, la replici stupide, le-am citit pe toate. De la cărți care promiteau don juanismul pe pâine, până la cele obscure, le-am citit pe (aproximativ) toate. N-am învățat să cuceresc, dar pot să spun că am râs pe cinste. Nu mă așteptam să mă învețe nimic și bine am făcut, nu am sfârșit dezamăgit. Dar am râs. Poate chiar mai bine decât ar fi reușit Jerome K. Jerome să o facă.

Însă m-am gândit și la cucerit. Cum ar fi să cucerești cu o carte. Dăruită și aleasă cu dragoste. Oho, și paleta este largă. Eu aș alege însă “Jocurile foamei”. Poate deloc utilă pentru a cuceri, poate deloc potrivită iubirii (sau aproape deloc), poate o alegere facilă pentru că e populară. Dar aș alege-o, aș dărui-o și aș avea și o declarație de dragoste. Una scurtă, vorba lungă plictisește: “O carte pentru o lecție de supraviețuire. Și acceptă-mi sentimentele pentru o lecție de fericire.”

Articol scris pentru SuperBlog 2012.

Sfântu' Așteaptă

Un om divin de-al dracu'. A mai scris și AICI. Dacă îți plac articolele mele, abonează-te la feed-ul RSS Blog Event.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *