Sufletul îmi omoară mintea

Sufletul îmi omoară mintea! Mintea îmi omoară sufletul! Oricât aș încerca, nu reușesc niciodată să echilibrez balanța dintre rațiune și sentimente. Se bat cap în cap. Se ceartă de parcă ar fi surori vitrige! Nu reușesc deeeelooooc să le fac să se împace. Mă îndrăgostesc cu o pasiune nebună. Iubesc cu toată ființa. Și în disperarea mea, încercând să fac din relația mea, cea mai perfectă legătură din lume, comit greșeli după greșeli și scot la iveală cele mai urâte defecte ale mele. Și nu sunt puține la număr. Sunt multe chiar – sunt geloasă, posesivă, sufocantă și caut să acaparez în întregime timpul celui iubit. Ce primesc în schimb? Teamă! Bărbații reușesc să se teamă de mine! De ce? Pentru că niciunui bărbat nu îi place să-i fie îngrădită libertatea. Niciun bărbat nu suportă să fie sufocat și sigur niciun bărbat nu vrea să fie proprietatea cuiva. Deși bărbații adoră să fie iubiți, râvniți și răsfățați, totul trebuie să aibă o limită. Ei bine, eu trec adesea această limită. Oricât m-aș strădui, nu reușesc să-mi strunesc nebunia și posesivitatea.

Mintea îmi omoară sufletul atunci când în mintea mea se derulează tot felul de scenarii, telenovele și teorii ale conspirației. Atunci când gândesc prea mult și foarte prost, sufletul meu moare puțin câte puțin. Îmi omor liniștea sufletească atunci când mă gândesc la toate tâmpeniile și-mi fac griji din orice nimic. În loc să gândesc mult și prost, în loc să pun la cale strategii și tactici, uneori necinstite, de a cuceri pe cineva, mai bine încerc să las lucrurile să vină de la sine. Să nu mai grăbesc și să nu mai ard etape. Pentru că graba, întotdeauna strică treaba. Mai ales în dragoste.

Citeste si:  Ziua când Internetul a murit

Sufletul îmi omoară mintea atunci când ignor rațiunea și fac numai ce-mi cere inima. Îmi omor creierul de fiecare dată când ignor conștiința, când decid să fac compromisuri, când îmi calc sinele în picioare, orgoliul și egoul doar pentru a-i fi pe plac celui pe care îl iubesc. Și nu este normal! Când ești iubit cu adevărat – nu ți se cere nimic, nu ți se impune, nu ți se interzice, nu ești manipulat și sigur nu ești supus unor serii de compromisuri doar pentru ca relația să funcționeze. Relația funcționează de minune dacă iubirea este reciprocă. Și atunci când dragostea este împărtășită, mintea încetează să mai lupte cu sufletul. Își găsesc în sfârșit echilibrul!

Mai multe detalii despre iubire, găsiți pe blogul de dezvoltare personală al Alinei Gheorghe: „Oamenii, în general, au păreri diferite despre iubire. Aud adesea – îl iubesc pentru că mă iubește, îl iubesc pentru că este bun cu mine, îl iubesc pentru că are o mulțime de calități, îl iubesc pentru că mă face să mă simt femeie, îl iubesc pentru că este protector, îl iubesc pentru că este singurul care mă acceptă așa cum sunt, este al meu și îl iubesc, îl iubesc și aștept să mă iubească și el la fel. Aproape nimeni nu spune – îl iubesc pentru că îl iubesc – fără o explicație anume.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *