Poveste despre-un suflet (I).

Creaturile pe care noi oamenii le numim, uneori în derâdere, animale, sunt capabile deseori de lucruri ieşite din comun. Fie că e o privire care spune mai multe decât ar putea vreodată un om să o facă în mii de cuvinte sau o conexiune aparent inexplicabilă cu îngrijitorul sau stăpânul.

Acesta este şi cazul unui exemplar incredibil din rasa Golden Retriever. Un câine care a reuşit să treacă de condiţia dată de poziţia în regnul animalelor şi lanţul trofic, într-un mod pe care (foarte) puţini oameni îl înţeleg sau îl practică …

Y. e câinele de suflet al uneia dintre cele mai bune prietene şi s-a născut acum şapte ani pe data de 14 octomvrie. Numele lui vine dintr-un joc de aventură care-i place stăpânei, Syberia II. Eu l-am cunoscut după ce am cunoscut-o pe ea, într-o seară friguroasă de sfârşit de februarie, pe când îl scosese la plimbarea de seară. Cum m-a văzut a sărit cu labele pe mine, e obiceiul lui. Acum obiceiul, cel puţin cel faţă de mine, şi l-a modificat – când dă ochii cu mine cel puţin – îşi pune labele pe piciorul meu şi se chinuie să mă coţăie. Sau, cum îi spune stăpâna … ţuchi-ţuchi.

E fantastic de jucăuş, uneori peste măsură. Adoră bălăceala şi e înnebunit după recuperatul sticlelor pline pe jumătate cu apă din mare. Îi place zăpada şi e în stare să alerge până cade lat. Şi e deştept, incredibil de deştept. În glumă, dacă-l arunci într-o cameră şi închizi uşa cu cheia sigur găseşte o modalitate de a ieşi pe geam. Are o blană aurie incredibil de pufoasă, de unde i se trage şi porecla „blondul”.

Citeste si:  Cum sa-ti faci copilul sa te asculte

Şi totuşi ce a făcut Y. este cu totul altceva decât scurta descriere de până acum. În circumstanţe oarecum ieşite din comun, a făcut ceva ieşit din comun. Prietena mea locuieşte acum la casă, cu soţul ei şi restul „copiilor”, cum le spune animăluţelor – Y., un câine-lup, două mieunătoare, patru porcuşori de Guineea şi o iepuroaică. Al ei soţ are un acvariu cu peşti, să nu cumva să fie mai prejos. Da, ai putea spune că le plac animalele! Într-o perioadă îi spuneam că le mai trebuie nişte păsări, ca să aibă vieţuitoare din toate mediile …

Revenind la poveste şi protagonist. El are obiceiul de a încerca să deschidă uşa principală care dă din curtea interioară în corpul casei, pentru a intra şi a se juca. N-ai cum să scapi dacă intră, e greu să-l dai afară pentru că pur şi simplu e adorabil când are chef de giumbuşlucuri. Şi dacă-l cerţi şi urli la ei, pune faţa aia de căţel plângăcios şi te-nmoi ca untul în tigaia-ncinsă. După o sesiune de discuţii aprinse cu soţul, asezonate cu vorbe grele aruncate şi de-o parte şi de alta, era incredibil de supărată şi afectată. Nu cred c-am văzut-o vreodată aşa de tristă şi supărată şi cu lacrimi în ochi, şi ne cunoaştem de aproape 4 ani. Afară, în curtea interioară, se aflau Y. şi câinele-lup, căci acolo au rezidenţa. În discuţia pe care o aveam cu ea, la un moment dat am auzit amândoi schelălăitul lui Y. Plângea (!!!). Pur şi simplu plângea pentru că simţea starea ei. Amândoi am rămas muţi pentru o clipă în faţa faptului, efectiv nu ştiam ce să spunem. Ceva secunde au trecut până Y. a trecut la “acţiune” …

Citeste si:  Familia din ziua de azi

Continuarea, în al doilea articol.

Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.

SagittariuS

Constănţean 101%. Punct. |Va invit pe blogul meu Sagittarius| |Daca iti plac articolele mele aboneaza-te la  RSS Feed-ul Blog Event !|

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *