Poveste despre-un suflet (final).

Pentru a continua povestirea despre ce a făcut Y. …

A venit, s-a chinuit să deschidă uşa de la casă apăsând cu lăbuţele pe clanţă. Şi, în loc să facă ceea ce face de obicei când deschide uşa casei, să intre si să alerge în căutare de joacă, n-a făcut decât să bage capul pe uşă şi să o caute pe ea cu privirea. Cu o privire cum n-am văzut la niciun om şi la niciun animal până acum. O privire plină de grijă pentru stăpână, milă şi compasiune. O privire caldă şi lipsită de interese meschine. Plină de cele mai curate sentimente.

Nu ştiu ce i-ar fi spus dacă ar fi putut să vorbească, dar cu siguranţă ar fi fost ceva doar de ei ştiut. Ea şi Y., un om şi-un animal cu o conexiune ce transcende peste cunoaşterea obişnuită. Incredibil cum a putut simţi starea în care se afla ea şi cum a reacţionat.

Mult peste multe persoane ce se vor a fi oameni. Mult peste condiţia de „animal fără raţiune” pe care noi, cei din rasa homo sapiens sapiens, le-o arogăm fără dreptate. Mult peste nivelul de „câine care nu ştie decât să muşte”. Primul lucru pe care l-a spus, după ce ne-a trecut uimirea, a fost „uite-l mă cum face”. Primul lucru pe care l-am spus eu a fost „ăsta clar e subiect de scris pe blog!”. Cu acordul ei, evident.

Citeste si:  Fidelitatea - sentiment sau opțiune?

Aducându-mi aminte de întâmplare, nu pot să nu-l citez pe Blaise Pascal:

“Plus je vois l’homme, plus j’aime mon chien“

Şi n-am cum să nu-mi aduc aminte de o altă întâmplare adevărată, pe care însă nu am experimentat-o pe propria-mi piele – povestea lui Hachiko, un exemplar din rasa Akita Inu. Cu toate astea, faptul e adevărat şi te pune pe gânduri.

N-am cum să nu mă întreb „cum de e posibil ca un simplu câine să dea lecţii de omenie … oamenilor?!”. Şi cum de noi, oamenii, ne dăm rotunzi şi pălim, uneori, în faţa animalelor?! Cum de nu putem fi la fel de devotaţi şi de iubitori, la fel de dezinteresaţi şi de prietenoşi precum Y.?!

Ca încheiere, dacă Y. va avea o serie de mici Y., căţei din asemenea tată, şi eu şi ea am zis că unul va fi al meu, s-am grijă de el şi el de mine. Punct.

P.S.
La solicitarea prietenei în cauză, am editat textul pentru a elimina numele. Irelevant motivul, dorinţa ei e presus de argumente.

SagittariuS

Constănţean 101%. Punct. |Va invit pe blogul meu Sagittarius| |Daca iti plac articolele mele aboneaza-te la  RSS Feed-ul Blog Event !|

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *