Muzeul Copilăriei

„ Muzeul Copilăriei , Lucruri mici pentru nevoi mari”, a ajuns la a treia ediție și îşi propune să păşească în lumea lucrurilor de care copilul are nevoie zi de zi: hrană, haine, igienă, sănătate, mobilier şi instrumentar gospodăresc pe măsura lui.

Ca şi până acum, demersul va face  referire atât la fenomenele tradiţionale, cât şi la transformările lor contemporane. În plus, se va încerca evidenţierea specificului românesc (pe cât posibil şi zonal), în contextul unui model european comun.

Expoziția alunecă dinspre lumea satului, unde fiecare obiect are și o utilitate spirituală, dincolo de cea de obiect casnic necesar îngrijirii celui mic, spre oraș, unde copilul este ajutat prin coduri de culoare sau prin tot felul de ustensile în miniatură.

Printre co-organizatori se numără: Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Artees, Muzeul Lebork, Institutul Cultural Român.

Expoziţia „Lucruri mici pentru nevoi mari” va putea fi vizitată până pe 15 iulie 2012, de marţi până duminică, între orele 10.00 – 18.00. Intrarea este liberă.

De ce să vizitați o astfel de expoziție?

Pentru că în lumea în care trăim, copilăria pare să își piardă parfumul tot mai devreme. Deși mamele sunt la fel de mii de ani. Tot cu fundiță roșie la încheietura celui mic și cu iconiță la capul patului și tot cu ursitoare la botez.

Cei mici par să fie interesați mai degrabă de mouse și telefon, decât de acea înclinație spre gătit plăcințele de noroi, și disperat adulți cu tot felul de obiecte găsite afară. Șotronul e pe cale de dispariție.

Deși aceasta este o evoluție firească, eu cred că ne prinde bine să ne oprim din fuga în ritm cu timpul, cu prilejul acestei expoziții. Și să simțim parfumul unor altor tipuri de copiărie. Miasma unor copilării mai spirituale și pline de superstiții amuzante, sau metode ingenioase de a face copiii sa meargă sau să vorbească.

Muzeul Copilăriei este, cred eu, ceva sacru. Ar trebui să fie o expoziție permanentă. Ar face legătura nu numai între copilul și adultul din noi, ci și între copilăria văzută prin ochii noștri, și cea văzută prin ochii părinților. O punte care ar uni puțin, la nivel spiritual, generațiile, nu credeți?

Voi veți vizita această expoziție? Eu și Kathy cu siguranță o vom face!

Luciana Corlan

Sunt Lucianna. Viitor traducător și cinefil tot mai înrăit. Mă puteți citi și pe Lucianna.Daca iti plac articolele mele aboneaza-te la  RSS Feed-ul Blog Event !|

One thought on “Muzeul Copilăriei

  • July 8, 2012 at 11:11 am
    Permalink

    Stiu ca in Londra exista un astfel de muzeu cu obicete de la A la Z, nu stiam ca au adus si la noi ideea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *