Umorul negru: putina psihanaliza

Cine nu cunoaste celebrele bancuri cu personajul Alinuta si cu familia sa? Cine nu se amuza la vederea episoadelor din “Familia Adams”, fie ca sunt desene animate fie ca sunt filme, mai noi sau mai vechi?

Situatii neasteptate si amuzante. Dar umorul e… negru. De ce ne amuza asa?

In eseul sau, “Despre umor” (1927), Sigmund Freud ne explica urmatoarele caracteristici ale umorului negru: eul ar refuza sa fie chinuit de provocarile realitatii – adica ar refuza sa sufere. Ar insista ca nu poate fi afectat de traumele lumii exterioare. Si ar arata ca astfel de traume ar fi, nici mai mult, nici mai putin, ocazii pentru a obtine placere.

Exista si o anumita superioritate pe care cel care foloseste umorul negru o arata asupra situatiei, ne spune tot Freud.

Astfel de umor poate fi legat si de procesele regresive: respingerea cerintelor realitatii si punerea pe primul loc al principiului placerii ar aduce umorul aproape de astfel de procese. Sau de procese reactionare care ne capteaza atentia in psihopatologie.

Glumele despre moarte pot fi vazute ca mecanisme de aparare: se joaca de multe ori cu ganduri interzise pentru a face fata unor sentimente altfel de nesuportat (frica sau doliu). Asa sustine Hein Versteegen.

Iata care pot fi motivele pentru care ne amuza uneori glume care apartin umorului negru.

Citeste si:  Stil de viață sănătos

Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.

Ana Irina

Colaborator Blogevent din 1 octombrie 2013. Scriu articole pentru Bibliocarti.com, Cooltrends.ro si nu numai. Am mai colaborat cu articole pe site-ul Efemeride. Din 2009 scriu pentru sectiunea Actualitatea Freud pentru site-ul AROPA. Din august 2014 iubitoare de haiku.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *