Ştiaţi despre București? II

Continuăm cu niște informaţii despre cartierele din Bucureşti:

Balta Albă– Aici se află o groapă de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaților. Când ploua, locul devenea o baltă  albă.

Băneasa – Nevasta banului. În cazul de față, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se înțelegeau cu Habsburgii, iar asta ii făcea prieteni). La fel procedeaza și o parte din apropiații lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari conduși de groful Miklós Bercsényi. Nu știu dacă au stat doar ca să-și tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de București, husarii Berceni au luat o pauză.

Colentina – Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureștilor). Astfel, Colentina vine de la “colea-n-tină” – cu referire la locul balțit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o batalie. O vreme s-a numit și “Olintina”.

Cotroceni – Numele îi vine de la “a cotroci”, “cei care “cotrocesc”. Un vechi regionalism care înseamnă “a cotrobăi”, “a scotoci”, “a scormoni”.

Crangași – Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlasiei – un crâng. Aici trăiau, normal, crângașii.

Dămăroaia – această moșie parcelată a aparținut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea și “Spirea”), care a ridicat în 1765 pe Dealul lupeștilor o biserică (Spirea Veche).

Dristor – vine de la breasla piuarilor care și-au avut satul în această parte a Bucureștilor. Așezarea meșterilor piuari care se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosită la fabricarea postavului și dimiei. Piuarii fabricau «darste» și pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviței, care timp de sute de ani au fost prezențe cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrând în București pe la vest în anul 1821, își așează aici tabăra de panduri.

Ferentari – paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latinescul (!!!!) “Ferentarius” – Soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane. Dupa unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – după numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii.

Ghencea – Din turcă vine. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserica era a Ghencei.

Giulești – O proprietate boierească: a Juleștilor.

Lipscani – din slavă – Lipsk, Lipsko (“locul cu tei”). Acest “loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari – În secolul 19 aici era zona de instrucție militară, probabil și o garnizoană. O vreme a funcționat aici “Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – își ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă “pan” înseamnă “tot” și “éléïmon” înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, întreg-milostivul.

Rahova – Aici e simplu. Numele e relativ nou și vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în secolul 19 spre aducere aminte a Razboiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.

Sălăjan – Un nume și mai nou. Nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut și sub numele de Leontin Sălăjan.

Titan – își ia numele de la fabrica de ciment “Titan” construită la începutul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflăm ce-i ăla un vitan: “În ocolul orașului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orășenilor îsi aveau păsciunea”.