Povestea fericirii

Povestea fericirii , spusă de Paulo Coelho.

Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pina a ajuns la un frumos castel, in virful unui munte. Acolo traia inteleptul pe care il cauta.
Insa in loc sa intilneasca un sfint, eroul nostru s-a trezit intr-o incapere unde a vazut o vinzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra cinta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii, inteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pina sa-i vina si lui rindul.
Inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa-i explice Taina Fericirii. Ii sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se intoarca peste vreo doua ore.
– Dar pina atunci, vreau sa te rog ceva, a completat inteleptul, dind baiatului o lingurita in care picura doi stropi de untdelemn. Cit mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi untdelemnul din ea.
Baiatul a inceput sa suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa doua ore, s-a prezentat iar in fata inteleptului.
– Vasazica, incepu inteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?
Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le incredintase inteleptul.
– Atunci intoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, ii spuse inteleptul. Nu poti avea incredere intr-un om daca nu-i cunosti casa.
Mai linistit de aceasta data, baiatul lua lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observind toate operele de arta care atirnau de tavane si pe pereti. A vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. Intors la intelept, ii relata amanuntit tot ce vazuse.
– Dar unde sint cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am incredintat? a intrebat inteleptul.
Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.
– Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse inteleptul inteleptilor. Taina Fericirii sta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita.

Citeste si:  Avem parte de momente de fericire

Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *