Îmi amintesc de bunica, îmi plăcea foarte mult să stau lângă ea, întinsă pe pat şi să îmi povestească lucruri din trecut, lucruri de care nu aveam de unde să ştiu, decât dacă o rugam să mi le spună.
Cel mai mult îmi plăcea când începea să îmi povestească despre bunicul şi cum a început povestea lor. Nu era genul de femeie care considera că primul bărbat trebuie să fie şi ultimul dar credea foarte mult în familie şi îmi spunea că fericirea, liniştea în cuplu îţi confera o stare de bucurie şi împlinire. Ne iubea foarte mult iar mie îmi arăta dragostea ei cu fiecare ocazie. Mă gândeam că atunci când voi avea copii voi şti cum să îi răsfăţ şi le voi face toate poftele.
Pe vremuri, se obişnuia ca doi oameni să se căsătorească fără să se cunoască prea bine înainte de asta. Părinţii erau cei care aveau grija de toate iar copiii se lăsau pe mâinile lor, pentru că până la urmă părinţii sunt cei care întotdeauna ne vor binele.
Bunicii mei, totuşi, pe vremea aia, au avut suficient timp să se cunoască, să se descopere, să îşi dea seama dacă îşi doresc un viitor comun. S-au căsătorit în scurt timp şi au experimentat viaţa de cuplu după căsătorie.
Mă gândesc la noi, cei de acum, la cum evoluează relaţiile şi la cât de uşor se ajunge la destrămarea lor. Oare de ce sfârşitul unei relaţii apare uneori atât de timpuriu? Începutul este mereu frumos, ne punem speranţe, ne facem vise, apoi totul dispare brusc.
Observ că din ce în ce mai mulţi tineri evită să mai facă pasul cel mare, şi anume CĂSĂTORIA. Oamenii nu îşi mai unesc destinele cum o făceau odată. Într-un fel cred că este destul de important să locuim împreună înainte de începe viaţa de familie. Unii oameni îşi dau seama după un timp că nu sunt compatibili, că nu se potrivesc, că nu se pot tolera cum o făceau atunci când stăteau în case diferite.
Nu e aşa uşor să accepţi tabieturile celui de lângă tine, nici să te obişnuieşti cu defectele care ies uşor la suprafaţă, dar cred că dacă iubeşti un om îl accepţi aşa cum este, şi cu bune, şi cu rele. Cred că dacă oamenii ar experimenta viaţa de cuplu înainte de căsătorie, nu s-ar mai ajunge la atâtea divorţuri.
Voi ce părere aveţi?
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Sincera sa fiu,sunt de acord cu tine si cred in faptu` ca mutarea alaturi de persoana iubita inaintea casatoriei ajuta:d
Ajuta normal, sa te obisnuiesti, dar in primul rand sa vezi daca poti trai langa acea persoana.
Si ce faci cand iubesti persoana dar nu poti trai alaturi de ea, in aceeasi casa?
Mori de ciuda? :D
Si dup-aia?
Nu cred ca exista un "dupa aia" .
Cum nu? Exista atatea cupluri care isi continua relatia, chiar daca nu pot locui impreuna. Pentru unii poate fi doar o simpla amagire, ca la un moment dat tot se ajunge la pauza totala.
De obicei lucrurile de genul lasa un gust amar .Nu-s deacord.Daca s-a terminat atunci sa se termine total
Si-asta e adevarat. Tai raul de la radacina. Dar cand totusi iubesti omul 'cela, parca nu te lasa inima sa fi asa drastic si rational.
decat sa-mi fac mai rau mai bine ma lipsesc.sau sa plec din casa cand vine cu cate un flacau sa-si satisfaca poftele trupesti?:D
Stai, ca aici nu includeam alti omi in discutie. Daca alegi sa continui o relatie cu un om, desi constati ca nu te potrivesti cu dansul atat de bine incat sa locuiesti alaturi de el, asta nu ii da dreptul vreunuia sa isi satisfaca poftele trupesti cu alti indivizi/individe. Ce, daca tu stai in casa ta si ea in a ei, va satisfaceti poftele separat, sau impreuna?
pai daca nu ma potrivesc cu un om, clar ca nu are ce cauta langa mine. de ce as mai locui cu acea persoana? sa ma incurce sau sa pierd timp pretios din viata? valabil si pentru acea persoana.
Nu, aici e discutabil. Poti sa te intelegi perfect cu acel om pe toate planurile dar sa nu poti locui cu el pentru ca…nu iti place ca sta dimineata prea mult la baie, ca face cafeaua prea dulce, sau ca se fardeaza juma de ora si tu nu mai ai timp sa te barbieresti inainte sa pleci.
Exemple pot fi multe. In plus, multi cetateni au ajuns la fabuloasa concluzie, cum ca atunci cand stai separat, relatia e mai trainica. In sens contrar,in timp, apare monotonie, dispare dorinta de a petrece muuult timp alaturi de partener si scade libidoul. Oricum, ca sa nu ne indepartam prea mult de subiect, e cel mai indicat sa locuiesti cu partenerul inainte de casatorie. Asa vezi cum e in doi, zi de zi, noapte de noapte.
Stai linistita, cunosc cazuri in care unele relatii cu durat si 8-9 ani, s-au casatorit apoi divortat. Referitor la ce ai scris cu un comentariu mai inainte. Bun, astia doi de care vorbim noi, nu se potrivesc, nu prea le convine cat sta unul si altul la baie, locuiesc impreuna. Insa sunt intimi? Adica ce rol poarta cuplul asta . Nu de alta dar pana acum am inteles ca doua persoane locuiesc impreuna insa nu se inghit.Si cu toate ca nu se inghit… ei sunt impreuna.
Asta cu omul pe care il iubesti dar cu care nu poti locui nu mai e "locuim inainte de casatorie" ci "locuim sau nu cu iubitul/iubita". Ca daca nu poti imparti casa cu cineva, clar urmeaza multe, numai casatorie nu! O casatorie inseamna sa poti sa locuiesti cu persoana iubita, sa aveti grija de copii, de casa.
O casatorie este o declaratie suprema de dragoste. Un "Te iubesc asa tare, ca iti accept defectele pe viata, nu imi pasa ca le ai! Le suport!" Nicidecum "Te iubesc da hai sa locuim in case diferite".
Lucianna, da, am deviat un pic de la subiect. Spuneam acolo si ca de multe ori se ajunge la divorturi pentru ca oamenii nu locuiesc impreuna inainte de a se casatori. Si multi isi dau seama ca nu se pot suporta in aceeasi casa, ca nu se pot accepta, desi se iubesc. Se poate sa nu fi compatibil cu un om, dar sa il iubesti. Dar cred ca mai bine e sa vezi asta inainte de a te casatori cu acel om.
Normal ca sunt intimi. De ce nu ar fi? Bine, luam in calcul si faptul ca daca doi oameni care stau in aceeasi casa si se cearta tot timpul, pot ajunge sa nu isi mai doreasca atat de tare sa fie intimi, dar aici e alta discutie, ca depinde de multi alti factori.
Sa zicem ca Ea locuieste cu El. Vor sa se casatoreasca si se decid sa locuiasca impreuna. Isi dau seama ca lucrurile nu merg atat de bine pe cat si-ar dori si ca nu pot accepta anumite lucruri, ca nu pot ajunge la un consens. Isi reia fiecare locul in casa lui, amanand casatoria si continuand relatia.
Probabil ca la un moment dat relatia o sa se destrame de la sine, ei neajungand sa mai locuiasca impreuna, sa isi intemeieze o familie, bla, bla, restul se intelege.
Intrebarea e alta: daca vezi ca nu poti sta cu omul ala in aceeasi casa, alegi sa te desparti de el, sau continui, in speranta ca poate peste nu stiu cat timp te maturizezi si tu si el si o sa ajungeti sa va completati, sa va intelegeti si sa locuiti in aceeasi casa fara sa existe probleme, astfel ajungandu-se si la casatorie…?
Traim cu sperante sau taiem raul de la radacina?
Mai intai pun cartile pe fata! Defapt este de preferabil sa puna ambele parti cartile pe fata. Daca nu se ajunge la un numitor comun, PA!
Si cu asta m-ai închis. M-ai lăsat fără replică.
Pai cam asa se gestioneaza situatiie de genul. Nu exista cale de mijloc. Actiune si reactiune , atat.
Din punctul meu de vedere, acesta este un test pe care un cuplu trebuie sa il treaca inainte de a se casatori.
Si este posibil sa fii pereche perfecta si ce mai nepotrivita a cuiva in acelasi timp. Am fost doi ani in ceva de genul. Pe cat eram de compatibili, pe atat de contrastanti! Ceva din noi se atragea, si altceva se lupta. Si nu ma refer la atractie animalica, ci la iubire de aia inocenta, gen aveam aceeasi pasiune pentru Harry Potter si povesti fantesy, legende, si chestii de genul. Aceeasi mentalitate in foarte multe privinte. Si totusi ceva contrasta. Ajungeam sa ne aruncam vorbe urate. Am terminat de tot cu el, dar o sa ramana vesnic gustul amar al faptului ca ma potrivesc cu un om, si nu il pot avea.
Dar ma gandesc ca totusi, e mai putin dureros decat o descoperire de genul in prima casnicie.
Oricum, inteleg unde bati si e al dracului de dureros.
Legat de ce spuneai tu de bunicii tai si de cum au evoluat relatiile din ziua de azi, am dat de curand peste un citat dragut, era vorba de replica bunicii la intrebarea cum de a stat langa bunicul atatia ani : “Pentru ca noi am trait in vremea cand, daca ceva nu mergea, se repara nu se inlocuia!”