Având în vedere că suntem cu toţii români, am impresia că trebuie să cunoştem minunile pe care ni le oferă bucata asta de pământ pe care noi o numim ţară. Colegii mei de aici fac o treabă minunată în a vă prezenta atracţii turistice care de care mai minunate şi mai ieşite din comun, dar ştim prea bine că în lumea mare românul se laudă cu altfel de activităţi.
Aş vrea foarte mult să vă prezint Valea Oltului sau DN7, şoseaua care leagă Transilvania de Ţara Românească. Nu o să scriu despre frumuseţiile locului, că sincer să fiu pe mine nu m-a impresionat niciodată latura asta. Ce mi-a atras mie ochiul întotdeauna a fost viaţa de pe ce acest traseu. Şoseaua Oltului este veşnic populată de tirişti, turişti şi oameni de rând. Dar după cum bine ştim, nu numai cei în maşini trec pe acolo, datorită bunăvoinţei localniciilor găsim la peste tot popasuri, baruri (cu barurile nu-s prea lămurit, adică de ce ar fi băutură pe marginea drumului? Sincer să fiu ducem noi lipsă de multe ca români dar de accidente cu siguranţă, nu!), restaurante şi aşa mai departe.
Cum zicem puţin mai sus oamenii care au ca şi profesie „şoferia” sunt cel mai des întâlniţi pe DN7 şi pentru că acest job implică enorm de multă singurătate, fetele care au nevoie de un bănuţ în plus sunt la fel de des întâlnite pe aici. Poveste mea începe aici. Ca orice ardelean care își ia maşina şi plecă la Marea Neagră cu prietenii am fost nevoit să o iau pe Valea Oltului. Evident că am oprit la un moment dat să ne mai întindem şi noi picioarele şi să bem o cafea. Imediat am fost acostaţi de trei fete… „Unde mergeţi?”, „De unde veniţi?”, „Nu vreţi puţină companie?”, în scurt două dintre ele au înțeles că ar trebui să plimbe ursu`. Totuşi, am rămas cu una pe cap, ce să zic…draguţă fata aş putea spune chiar frumoasă, dar parcă ceva nu se lega. Cât timp am stat noi acolo fetele îşi căutau clienţi, mergeu la fiecare TIR care oprea, fiecare om care ieşea din restaurant şi se fereau de familii, dar cei care stiau deja cum merge treaba veneau la ele. Fata care stătea cu noi nu părea foarte interesată să îşi caute clienţi, veneau ei la ea. Partea ciudată era că nu mergea cu ei. Oamenii o acostau, îi şopteau ceva la ureche, iar ea le lua bani, le dădea ceva din geantă şi le arăta un loc din spatele parcării, iar aceştia nu comentau şi mergeau mulţumiţi spre locul acela.
Îmi trece mie un gând prin cap, să o iau la întrebări, cam timidă la început, dacă se poate spune asta despre o prostituată, mai degrabă a intervenit instinctul de autoconservare, cine stie? Dar şi-a dat drumul într-un final şi am început să povestim. Îmi alegeam cu grijă întrebările să nu o supăr cumva şi să nu mai vrea să răspundă. Până la urmă am aflat destule ca să înceapă să mi se facă milă. Povestea ei sună cam aşa(nu ştiu cât adevăr este în vorbele ei, dar pe mine m-a impresionat) :
Toată viaţa ei a locuit cu o mătuşă, iar conform spuselor mătuşii, părinţii ei ar fi plecaţi „pe dincolo” să îşi facă un trai mai bun. De când se stie nu a dus lipsă de nimic, „poate într-un fel a fost mai bine aşa” a spus ea, dar în urmă cu aproximativ 2 ani aceată mătuşă a murit lăsând-o pe fată complet singură. „Nu mi-a mers rău, cel puţin pentru o perioadă, aveam un apartament şi ceva bănuţi,dar s-au terminat repede şi nimeni nu angajează studenţi…”. Aici eu m-am blocat un pic „studenţi !?”, normal că următoarea mea întrebare a fost, „Eşti studentă?”. Ea îmi răspunde că da, încă de când era mică mătuşa ei a împins-o să facă scoală, iar când a venit momentul a ajutat-o să îşi aleagă o facultate, dreptul. După câte ştiu eu facultatea de drept nu este chiar uşoară, dar uite că fata noastră a terminat anul 3. Mi-a spus că singurul motiv pentru care s-a apucat de „profesia” asta a fost ca să se poată trece prin facultate, mai mult decât orice vrea să vadă visul mătuşii ei împlinit. Până acum povestea ei sună ca scoasă din film, fata care de nevoie se apucă de prostituţie, face o facultate între timp şi totul se termină cu bine. Dar povestea ei bate filmul, cel puţin de aici încolo. Zic asta pentru că din spusele ei a găsit o metodă mult mai uşoară de a face bani, iar sex face numai dacă îi place clientul, „nu mă mai las atinsă de toţi libidinoşii”. De abia acum mă prind ce vroiau acei clienţi de la ea, ce scotea ea din geantă şi de ce îi trimitea aşa departe. Ea făcea trafic de droguri pe marginea şoselei. Mai departe, îmi spune că nu ar mai renunţa la viaţa asta, a început să îi placă, banii se fac uşor, este destul de deşteaptă să ştie cum să se ferească de a fi prinsă (nu stiu sincer ce să zic la afirmaţia asta, din moment ce mi-a spus mie atâtea), dar în principiu îi merge bine, mai bine ca niciodată. De ce ar renunţa la tot ce are acum pentru un post decent?
Aceasta a fost povestea şocantă pe care am aflat-o la marginea Drumului Naţional 7, cel puţin pe mine m-a şocat, cum am zis şi mai sus, nu ştiu cât de mult este adevăr şi cât este minciună. Dar un lucru sigur este faptul că ea chiar vindea droguri şi îi mergea mica afacere, cine ştie câte fete ca şi ea mai sunt acolo? Câte mai fac asta?
M-am convins că în România este posibil orice, până acum era doar o vorbă pe care o aruncam în vânt, dar de acum sunt complet sigur de asta.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Aiurea! Nimeni nu angajeaza studenti! Ba angajeaza, da' ei se arunca la salarii mari si nu accepta orice job. Dupa ce ca nu au experienta mai au si pretentii. De ce nu s-a dus la parintii ei, dupa ce i-a murit matusa? Sunt asociatii care ajuta moca studentii sa aplice la universitati din strainatate, sa-si faca dosarele, cazare, joburi, tot. Fata asta n-are nicio scuza!
Nu imi place sa judec oamenii, in general. Fiecare isi alege drumul dupa bunul plac si isi asuma responsabilitatile faptelor sale, sau cel putin ar trebui sa faca asta. Povestea tipei de mai sus este una trista si nu cred ca va avea un final fericit. Probabil ca odata cu moartea matusii ei, au murit cateva parti importante din ea. Cand pierzi un om foarte drag, pierzi ceva din tine. Parintii ei ii erau deja straini, alegand sa traiasca departe de ea si poate, neincercand sa o aduca aproape de ei atunci cand matusa ei nu mai era acolo. Nu poti pur si simplu sa lasi totul in urma si sa pleci. Sunt oameni care poate nu au curajul asta sau altii care iubesc locul in care au copilarit/crescut/dezvoltat. Nu aprob meseria asta care presupune acostat barbati pe strada pentru o partida de sex, care sufleteste te injoseste si in afara unor bani marunti, nu-ti ofera nimic.
M-am intrebat cum unele femei ajung sa faca lucrul asta. Trebuie sa fie usor, dar si cel mai greu in acelasi timp. Probabil ca ajungi sa fi imun, sa nu iti mai pese, sa nu mai ai sentimente, sa nu te mai intereseze de ceea ce se poate intampla cu tine si corpul tau. Privitor la partea cu drogurile, nu as fi atat de sigura ca nu va fi prinsa. Niciodata nu se stie de unde sare iepurele, si in felul asta isi distruge tot viitorul, studenta fiind. Poate va fi mandra de faptul ca a urmat facultatea de drept atunci cand va avea sansa sa se reprezinte singura la proces, in calitate de avocat, daca va apuca sa ajunga avocat. Sincer, compatimesc femeile care aleg drumul asta, pentru ca in spatele aparentele se afla o poveste dureroasa si-un suflet gol.
Pur si simplu a ales calea mai usoara pentru ea. Eu, una, nu am inteles daca si-a cunoscut macat parintii. Adica, parintii erau plecati conform matusii, deci poate ea nu stie adevarul, nu stie unde sunt.
E foarte foarte trist. Insa nu stii de fapt ce e in mintea lor. Unele nu mai renunta la asta ca le place si deja nu mai devine o necesitate.
nu pot sa cred asta, deoarece, chiar pare desprinsa dintr-un film lacrimogen.
tipa poate chiar era isteata, de te-a facut sa crezi asta. orice prostituata, primul lucru care-l invata, este arta seductiei. comunicarea. cu cat evolueaza in aceste lucruri, cu atat agata mai multi.