Depresia este una dintre cel mai des întâlnite afecțiuni din lume și poate si cea mai caracteristică. Statistic vorbind, o persoană din cinci va suferi de depresie la un moment dat în cursul vieţii. Poate afecta atât femeile cât și bărbații, indiferent de vârstă sau mediul în care trăiesc.
Cam asta spun studiile de specialitate despre depresie. Dar oare câți dintre cei care au studiat acest fenomen l-au și experimentat pe propria lor piele?
Câți dintre voi ați simțit că acel moment de tristețe e atât de real încât nu va pleca niciodată din mintea voastră? Știți cum este să nu îți mai aduci aminte dacă ai fost vreodată fericit? Să fii sigur că nu o să se schimbe starea de tristețe niciodată?
Să îți privești chipul în oglindă și să vezi un om dintr-o altă lume? Privindu-i ochii, să vezi cât este de absent, pierdut, debusolat şi singur într-o lume plină. Să nu știe să ceară ajutor, iar tu să îl vezi cum se topește cu fiecare secundă care trece.
Cu toții am avut momente mai triste, când credeam că totul e pierdut. Dar când deja ajungem în situația în care nu mai vedem nicio scăpare, ar trebui să apelăm la ajutor specializat – un psiholog sau un psihiatru. Şi nu este nimic anormal în asta. Studiile arată că doar în Europa sunt aproape 50 de milioane de oameni care suferă de depresie. Nimeni nu e singur în astfel de momente. Putem apela la familie, prieteni sau simple persoane pe care le simţim aproape de sufletul nostru și cu care putem vorbi despre stările noastre. Să încercăm să înlăturăm cauza iniţială a depresiei și de abia după aceea să ne concentrăm pe efectele ei asupra noastră şi înlăturarea acestora.
“Depresia se poate vindeca, dar este nevoie de un diagnostic corect, cu evidenţierea tipului depresiei, în special diferenţierea între depresia unipolară şi cea bipolară şi iniţierea unui tratament specific. Tratamentul se adresează cauzei, adică dezechilibrul biochimic la nivelul sistemului nervos central, şi nu efectului, de aceea persoana afectată nu are de ce să se teamă”, a precizat, în cadrul unei conferinţe de specialitate, Mirela Manea – medic psihiatru la Spitalul Clinic “Alexandru Obregia” din Bucureşti.
Cu dorință și implicare, se poate trata. Trebuie doar să găsim în interiorul nostru motivul pentru care merită să luptăm, iar asta să ne dea puterea și determinarea de a merge mai departe și de a transforma aceste momente în amintiri și experiențe. Sau, dacă vreţi, lecţii de învăţat.
Dacă aveți în jurul vostru persoane despre care credeți că suferă de depresie, fiți alături de ele și îndrumați-le spre cineva care va ști exact cum să le ajute. Dacă sunteți voi înşivă în această situație, nu vă fie teamă să cereți ajutorul: nu veți fi stigmatizați, judecați sau trataţi diferit!
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Depresia, boala secolului, are cauze multiple. Multi am trecut prin asta, si ea revine daca nu e tratata corespunzator. Cunosc oameni depresivi cronic care nu se trateaza la un specialist. Cunosc care s-au tratat luni de zile fara nici un rezultat la unul dintre cei mai buni specialisti din Romania. Mai presus de orice medicamentatie si sedinta sta vointa omului de a trece peste. Exista tot mai multe cazuri de sinucidere pentru suntem mai slabi, nu facem fata vietii si ce aduce ea. Pe de alta parte la noi multi nu inteleg ca este vorba de o boala si trec peste ea ca si cum ar sari un gard. Sa fim mai empatici sau cel putin deschisi la minte!
Chiar sunt calm in acest moment…insa..vreau doar sa zic cateva cuvintele : sufar de depresia asta nenorocita de 2 ani si ceva, la fel si de anxietate.Unii doctori spun ca medicamentele sunt bune, insa tebuie nimerit tratamentul corect,asta putand dura si cativa ani de zile..daca mai existam pana atunci..si alti doctori spun sa NU LUAM ASA CEVA CA NE VOR FACE MAI MULT RAU DECAT BINE,inclusiv psihologi chiar si unii psihiatrii(nu mint, jur,va spun din propria experienta)..asa ca..ajungem la o concluzie:mai bine sa nu luam si sa incercam sa trecem singuri..insa..nici asta nu e o solutie ca vad ca nu reusesc deloc! Este prea multa prostie in psihiatria asta, nimeni nu stie nimic concret..asa ca sa nu ne mai amagim atat.Iar in legatura cu sedintele de psihoterapie..eu cel putin cand m am dus acolo aveam si mai tare senzatia ca sunt bolnav,imi adancea si mai mult acest gand..de fiecare data cand m am dus …oricum nu te ajuta cu mare lucru…posibil sa fie si psihoterapeuti f buni..ete ca io n am dat de ei…probabil ca sunt ocupati cu oamenii cu multi bani..care au intrat in depresie de frica ca recesiunea va face in asa fel incat din cei 1 miliard de euro din cont sa ramana cu doar 900 e mil…probabil adevaratii psihoterapeuti peei ii trateaza..si intelegem de ce…insa STIU CU SIGURANTA CA DEPRESIA ASTA VA TRECE CUMVA…ORI CU TRATAMENT….ORI FARA!
Exact Bianca. Și noi să fim mai deschiși la minte, dar și cei care se află într-o astfel de situație. Să realizeze faptul că e ceva serios..și că trebuie tratat ca atare…nu va trece de la sine!
Costeluș, depresia poate să treacă dacă o conștientizăm și facem ceva pentru asta. Tratamente, psihologi, psihiatri…depinde și de situație. Ajungi în anumite momente când tu singur nu îi mai poți face față, așa că va trebui să apelezi la un specialist.
E destul de dificil să trăiești cu așa ceva. Și pentru tine și pentru cei din jur…dar ideea e că se tratează. Dorință și implicare să fie!
Adevarul e ca nu poti vorbi de asa ceva,decat trecand prin asta. Multi ar spune ca si specialistii (psihologul,psihiatrul)te inteleg,insa nu au cum; ei doar te dirijeaza in baza unei teorii invatate si a unei experienta in tratarea afectiunii….e greu sa vorbesti despre asta cu un om care nu stie nici macar ce inseamna emotiile…e greu zi de zi sa afisezi acea masca cu zambet bleg, cand in interiorul tau e furtuna si sute de intrebari raman acolo blocate , fara raspuns…si totusi, ce usor e sa fii catalogat drept om cu mofturi, alintat, care se prosteste etc…sunt constienta ca sunt multi altii care intr-adevar nu au ce manca, sau se lupta cu boli cronice si zi de zi merg inainte fara sa crasneasca….n-am trecut prin ele, insa parerea mea este ca cea mai grea batalie in viata este cea cu tine insuti….cand vrei si speri din tot sufletul sa ai parte de acel echilibru sufletesc(nu bogatii, lux sau trufie, ci pur si simplu un echilibru)…ma rog zilnic lui Dumnezeu sa ma intareasca, sa descopar adevaratul sens al vietii, sa imi dau seama pentru ce am venit pe aceasta lume….ma rog zilnic si ma autosugestionez ca sunt nimicuri aceste probleme pe care mi le fac….e foarte ciudat cand iti dai seama ca ai de toate (in limita decentei) cele materiale si totusi un gol imens in suflet….ma rog si stiu ca voi umple acest gol, insa am atat nevoie de intelegere si sprijin moral…cer prea mult?
Ai spus exact ceea ce gandesc si eu , chiar mult mai bine formulat decat as fi putut eu s-o fac .
_________________________________________________________________________________
E greu sa stai sa-i explici unei persoane " normale " , cat de trist te simti si ca acesta tristete nu e doar lacrima , nu e doar un sentiment de tristete care trece , ci e mai mult de atat e ura ce persista in tine si te doboara te da cu capul de pereti , te invinuie pentru orice lucru marunt , te distruge in interior , te macina ca si cum fiecare os din copul tau e mancat de sobolani . Asta e tristetea de care " noi " o simtim in fiecare zi si pe care ei o vad ca pe un simplu moft .
ID : antonescua44