A trecut mult timp de când am abandonat subiectul ăsta, deşi am vrut de atâtea ori să îl abordez. Sunt într-una din zilele alea când nimeni nu-mi intră-n voie, sunt mult prea obosită, extenuată chiar, dar îmi face bine să scriu. Dacă cineva m-ar ruga să mă descriu în 3 cuvinte, aş spune că sunt o ciudată, o romantică şi totuşi o copilă. Încă mi se spune că sunt un copil care are un copil. Accept asta şi primesc complimentele cu zâmbetul pe buze. Râd mult, zâmbesc tot timpul şi-mi place să am lângă mine oameni fericiţi. Sau măcar optimişti.
Dacă arunc o privire în jurul meu, constat cu desăvârşită tristeţe că oamenii, într-o foarte mare măsură sunt egoişti. Şi parcă pe zi ce trece devin din ce în ce mai răi. Mă uit la femeile crispate, care acumulează frustrări şi la bărbaţii care tratează mult prea multe lucruri aparent importante cu o superficialitate greu de digerat. Suntem superficiali pentru că nu ne cunoaştem îndeajuns şi pentru că nu ne dăm seama că adevărata fericire vine din lucrurile mărunte.
O să vorbesc despre el şi ea. Despre acel început care întotdeauna promite multe, şi despre cum se ajunge odată cu trecerea timpului. La început încercăm să facem în aşa fel încât totul să fie perfect. Suntem euforici şi ne bucurăm de fiecare gest, fiecare clipă, fiecare strângere de mână sau îmbrăţisare caldă. Treptat, ajungem să ne descoperim şi să ne acceptăm aşa cum suntem, cu defecte şi calităţi. Trec anii şi ajungem doi străini, nemaiavând ce să ne spunem sau ce să ne împărtăşim. Lăsăm monotonia să îşi facă loc în vieţile noastre şi ajungem să nu ne mai pese, să nu ne mai străduim, să nu mai facem lucruri frumoase sau gesturi mici dar semnificative.
Spuneam în rândurile de mai sus că sunt o ciudată. Nici până acum nu am reuşit să pricep sau să înteleg oamenii care lasă gelozia să le otrăvească sufletul. Şi am convingerea că foarte multe relaţii se destramă din cauza scenelor de gelozie inutile. Şi ajung să cred că până la urmă gelozia este o boală, care pentru unii nu poate fi tratată.
La ce ajută certurile, scandalurile şi insultele dacă ceea ce crezi tu nu se dovedeşte niciodată a fi adevărat iar acuzaţiile nu au nicio bază? Ce sens are să îţi închipui fel de fel de lucruri din filme, atât timp cât ăla de lângă tine îţi arată/demonstrează că te iubeşte?. Sunt oameni care nu acceptă niciodată ceea ce spui şi vor să le dai dreptate deşi nu au. Mi se pare revoltător să admiţi sau să recunoşti un lucru pe care nu l-ai făcut.
Aş vrea să ştiu dacă sunt singura nebună care crede că gelozia nu-şi are rostul într-o relaţie.
” M-ai pierdut atunci când ai încetat să mai crezi în mine, atunci când nu ţi-a mai păsat ce simt sau când m-ai jignit fără a exista motive reale. M-ai pierdut atunci când cuvintele mele treceau pe lângă urechile tale înainte de a se face auzite şi atunci când nu am mai reuşit să văd în tine un prieten, un sprijin şi-un om care să ştie să mă aprecieze pentru ceea ce sunt”.
Vine un moment când oboseşti. Şi te saturi să mai cauţi răspunsuri. Ajungi să nu îţi mai pui întrebări. Vine un moment când vrei doar linişte, zâmbete şi momente petrecute în tihnă. Oamenii învaţă din greşeli doar atunci când se lovesc tare de pragul de sus şi când realizează că viaţa îţi arată şi părţile bune, dar şi pe cele mai puţin bune.
Încă mă întreb care este remediul pentru cei care vad lucruri care nu sunt reale şi care sunt obsedaţi de imagini create din lipsa de ocupaţie sau din prea multe carti citite.
Vi s-a întâmplat să-l pierdeţi pe cel de lângă voi din cauza geloziei? Sau aţi plecat de lângă cel permanent gelos, care încerca să vă priveze de lucruri simple, banale, dar care vouă vă aduceau împlinire şi bucurie?
Articol scris si pe blogul personal.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.