De câte ori nu am auzit sintagma pe vremea mea era altfel ? Bunicii ne-au repetat-o de atâte ori când făceam năzbâtii, după care am auzit-o și de la părinți, cam în aceleași situații, iar acum, de multe ori, fără poate să ne dăm seama o folosim și noi.
Pe vremea noastră, copiii nu aveau telefoane mobile. nu se jucau pe calculator, nu mergeau în excursii exotice și nu conduceau mașini scumpe. Pe vremea noastă copiii mergeau în vacanțe la bunici, jucau elasticul.își foloseau imaginația.
Pe vremea bunicilor, copiii erau cei care îi ajutau pe părinți la muncile câmpului, își întemeiau o familie la o vârstă foarte fragedă, nu puneau accent pe studii, diplome și joburi.
Cu trecerea timpului, evoluăm, sau cel puțin așa ne place să credem. Mentalitățile, aspirațiile, dorințele se schimbă și se adaptează timpului prezent. Oricât de ciudat nu s-ar părea, dar este normal ca un copil de 10 ani acum să își dorească un IPAD și nu un joc Tetris.
Și noi la rândul nostru am avut dorințe ciudate pentru părinții noștri, cum și ale lor eu fost la fel de ciudate pentru părinții lor.
Melancolia cred că ar trebui să rămână la stadiul de sentiment, iar noi să ne adaptăm lumii în care trăim și care până la urmă singuri ne-am construit-o!
Obiectele sunt cele care trebuie să se schimbe odată cu trecerea timpului și nu principiile. Dacă pe vremea noastră mama ne cumpăra ciocolată doar dacă eram cuminți, în zilele noastre doar ciocolata să fie cea care să se schimbe, nu condițiile.
Așa că haideți să nu ne transformăm și noi în oamenii aceia urâcioși care ne povesteau ei cum stătea treaba pe vremea lor, ci să dăm dovadă de o personalitate adaptabilă și care a lăsat coarda, rațele și vânătorii, Pac-Man și multe altele în lădița cu amintiri, acolo unde îi e locul.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Oarecum normal să îşi dorească un ipad la 10 ani. Anormal să devină dependent de tehnologie la 10 ani…
Dora, sunt de acord cu tine. Iar pentru a nu deveni dependenti, cred ca parintii sunt cei care sa faca ceva pentru asta in primul rand. Iar cum “in vremea noatra”, multi nu mai au timp de asta, le cumpara gadgeturi sofisticate pentru a inlocui propria prezenta!
Nici ai mei n-au stat lipiţi de mine, şi probabil nici ai tăi de tine. În plus, sunt mulţi copii care au crescut în grija bunicilor. Dar nu despre asta e vorba acum, ci cred că mai degrabă de mentalitatea aia de baltă "dacă eu n-am avut, atunci copilu' meu o să aibă de toate". Iar cel mai adesea, de toate înseamnă prea mult. Cu mult mai mult decât are acel copil nevoie de fapt.
ps: acum că mă gândesc mai bine, cred totuşi că nu-i baş normal ca un copil de 10 ani să îşi dorească un ipad. O fi o jucărie, dar mai pentru oameni mari aşa.
Dora, el poate sa isi doreasca..oricum, sunt sigura ca el il percepe cu totul altfel decat noi. Dar ideea e..pentru a primi acel ipod…sau ce o vrea…ce face? doar cere si atat? ideea este sa il conditionezi cumva, sa simta ca a facut si el ceva sa il primeasca!
Calitatea umana scade pe masura ce creste calitatea materiala, a lucrurilor artificiale de care simtim nevoie sa ne inconjuram.
Eu cred ca daca ne chinuim putin, in cazul in care calitatea materiala creste, putem mentine si calitatea umana la un nivel egal…totul tine de cat de mult de dorim si ne implicam in asta
Ne adaptam dar totusi… cat de sanatos este pentru copii din ziua de azi sa stea toata ziua in fata pc-urilor sau iPad-urilor? Era mai sanatos "pe vremea mea"!