”Destinul lui Grace Bradley a fost mereu legat de cel al familiei Hartford.Martoră a evenimentelor care au zguduit viaţa surorilor Hannah şi Emmeline, ultimele vlăstare ale unei familii de nobili englezi, Grace este singura deţinătoare a adevărului despre faptele petrecute în somptuosul conac de la Riverton.După ani şi ani, trecutul pare să îşi ceară drepturile, iar Grace va dezvălui taina morţii poetului Robbie Hunter.”
Prin felul în care este scris, abordând trecutul prin prisma amintirilor pe care nu le poate uita o bătrână doamnă aproape centenară, romanul creează o breșă realistă în curgerea timpului prin care vezi: Anglia, un conac englezesc – casa de la Riverton (de aici numele romanului), cele trei generații din familia lordului Ashbury care au fost proprietarii aristocrați ai domeniului Riverton, personalul lor casnic, modul lor de viață și întâmplările prin care trec cu toții în perioada dintre ajunul izbucnirii Primului Război Mondial și anul 1924, cu toate schimbările pe care Războiul cel Mare le-a adus în societatea de atunci.
Pentru că o parte din sufletul său nu părăsise niciodată casa de la Riverton, Grace Bradley acceptă să se întâlnească cu tânăra regizoare Ursula Ryan pentru a o ajuta să se documenteze și apoi decide că e timpul să-și înregistreze cu un reportofon povestea, redată din unghiul unei servitoare care trebuia să-și facă treaba nevăzută, practic invizibilă, în preajma membrilor familiei lordului Ashbury.
Așadar, romanul este scris ca o poveste în altă poveste, din perspectiva unui supraviețuitor care are parte de un prezent bântuit de trecut și secretele de familie din casa de la Riverton: ”Cei de la Riverton sunt morți de mult cu toții. Iar dacă vârsta m-a veștejit pe mine, ei rămân veșnic tineri și frumoși. Ia te uită! Devin romantică și sentimentală! Fiindcă ei nu mai sunt nici tineri, nici frumoși. Sunt morți și îngropați. Duși. Biete plăsmuiri care bântuie amintirile celor care i-au cunoscut cândva. Dar, desigur, cei care trăiesc în amintiri nu sunt niciodată morți cu adevărat.”
Povestea din trecut este pusă în evidență pentru că are farmecul vremurilor apuse și, în plus, este o lectură provocatoare. Datorită intrigii pe care scriitoarea o conduce cu măiestrie spre final, unde este dezvăluit deznodământul real – adevărul despre dispariția tragică a poetul Robbie Hunter, secret pe care Gracie renunță să-l ia cu sine în mormânt.
Marcate de dispariția prematură a fratelui lor mai mare, David, cele două surori vor forma din nou un triunghi afectiv, mai întâi în relația cu Teddy Luxton, fiul unei familii de bancheri americani invitate la dineu la Riverton. Deși Emmeline îl va place mai mult pe Teddy, Hannah va deveni soția lui, într-o căsătorie aranjată și acceptată de ea, ca mijloc de a evada, de a călători în lume, așa cum visase în copilărie.
Dar Hannah s-a trădat pe sine deoarece nu-l iubea pe Teddy. Prin această alianță matrimonială, ea salva de la faliment afacerea tatălui său și, în același timp, aducea un titlu de noblețe și prestigiu printre britanici familiei lui Teddy, stabilite la Londra,cu afaceri.
Până la o nouă revedere a porte-bonheur-ului oferit fratelui său, Hannah nu va cunoaște adevărata dragoste, care o va implica din nou într-un alt triunghi amoros. Cum, cu cine și în ce împrejurări se va forma acest triunghi amoros și cum se va încheia el ?!
Recenzia aparţine Antoanetei Moga. Eu cu siguranţă nu aş fi reuşit să scriu atât de bine.
Cartea merită citită, aceasta este una dintre acele cărţi care te prind în mrejele lor, care te vrăjesc, care strigă sus şi tare că toate se întâmplă cu un scop, că fiecare cuvânt pe care îl rostim, fiecare gest pe care îl facem va duce la un altul şi la altul şi finalul va depinde foarte mult de ceea ce facem acum.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Iti multumesc frumos pentru pentru mentiunea sotiei mele in articolul tau :-)