Diminutive şi apelative

La început suntem alintaţi. Numele noastre sunt diminutive. Andreiuţa, Răducu, Alinuţa, Bogdănel, Florinel. Normal, doar suntem copilaşi.

Apoi când nu suntem cuminţi şi suntem certaţi de părinţi, numele redevine normal. Alin, Cristian, Dana, Sorina. Încetul cu încetul creştem şi devenim adolescenţi. La băieţi nu apare nici o modificare a apelării, în schimb la fete apare apelativul “domnişoară”. Anii trec şi domnişoara devine “doamnă”, iar băieţii devin “domnul”.

Şi aşa până apare “Nenea” şi “Tanti”. Transformarea produsă de nenea şi tanti e destul de dură, realizăm că brusc suntem salutaţi cu “săru’mâna, nenea Dan”, “săru’mâna, tanti Ana”. La locul de muncă femeile devin pentru colegi “doamna Nora”, “doamna Adina” iar bărbaţilor li se aplică prefixul “Nea’ Costel”, “Nea’ Mihai”, “Nea’ Vasile”. De acum coborârea pe derdeluşul apelativelor e iminentă.

“Nea” se transformă în “moş Andrei”, “moş Radu”, “moş Tudor”, iar “tanti” devine “baba Leana” sau “baba Anuţa”. Şi atunci de multe ori îţi doreşti să ţi se spună iar pe numele de alint, la fel ca atunci când erai copil. Nu-ţi va  spune nimeni aşa. Cei din jurul tău sunt prea tineri şi nu îndrăznesc să fie familiari, iar cei care ţi-ar putea spune pe numele de alint nu mai sunt.  Dar ai da orice ca să ţi se mai spună pe numele de alint, măcar o dată …

Citeste si:  Când egoismul dispare

Apropo, pe mine mă cheamă Răducu ;)

Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.

14 thoughts on “Diminutive şi apelative

  1. Pe mine nu ma rasfata nimeni cu diminutive , mai degraba imi zic Cris, Crisu, Cri.. Mari sau Coditza (porecla de la handbal) si mama imi zice Iepu de la iepuras :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *