Când l-am contactat pe Tibi de la tibis blog pentru acest interviu, eram sigură că va ieşi ceva inedit în stilul lui caracteristic şi acum îmi este clar că am avut dreptate. Vă invit să citiţi un interviu mai special cu un invitat special.
1. Cum, când şi de ce tibis blog ? Poţi să faci un pamflet dacă vrei, nu mă supăr, plus ştiu că te caracterizează:)
Teoretic pe blog m-am apucat să scriu în martie 2011. Practic până în iulie-august doar m-am prostit, am fost foarte puţin activ. De exemplu în luna trecută am scris mai mult decât în acele prime 5-6 luni ale existenţei blogului. Legat de cum, e poveste mai veche, domeniul e unul moştenit şi deşi am zis că îl schimb.. parcă acum mi-e din ce în ce mai greu să mă desprind de el, chiar dacă prostovanul nu are deloc branding personal ci pare mai degrabă al unei firme. Cât despre de ce.. pentru că d-aia.
2. Începi să scrii un articol zâmbind sau zâmbeşti la sfârşit când vezi ce a ieşit?
Eu niciodată nu voi şti ce voi scrie peste o propoziţie.Fiind foarte concentrat pe creaţie nu am cum să şi procesez şi să realizez concret ce scriu, de aceea nu zâmbesc când scriu. Dar uneori când recitesc, a doua zi sau ştiu eu.. da, râd.
3. Te aşteptai să ai o sursă de subiecte atât de inepuizabilă?
Da, mă aşteptam fiindcă nu scriu de ieri de azi ci de câţiva ani buni. Doar bloggingul e nou.
4. Pe o scară de 1-10 câţi ajung să pună botul la articolele tale ? Sunt curioasă câţi te ”mustra” pe email:)
Măi, contează pe ce categorie pică respectivul. Fiindcă din cele aproximativ 450 articole scrise până acum, doar 220 sunt satiră sau pamflet în sensul pur. Restul sunt caterincă, ok, dar pe marginea unor întâmplări reale. Oricum, cei de pe google care vin, citesc şi pleacă, sunt victime sigure la mine. Delicioşi sunt şi cei care mă descoperă de 10 minute şi apoi se apucă să comenteze ei la toate articolele şi să îşi facă cruce de „ce oameni”. Este cumva şi de înţeles că sunt confuzi, în trei articole la rând două pot fi întâmplări reale, al treilea pamflet. Într-o vreme aveam scrise categoriile cu roşu, să se mai prindă şi ei, dar tot degeaba. Cel mai des am primit pe mail apostrofări „băi băiatule, eşti cretin, de ce ai făcut mişto de săraca femeie care ţi-a trimis scrisoarea aia în care povestea cum o bate bărba-su”. Exceptând baza mea de cititori fideli cam toţi pun botul la seria aia de articole. De fapt sunt şi unii cititori fideli care încă nu s-au prins că scrisorile alea sunt inventate.
5. Ştie mama ta ce faci sau pot să dau fuga să te spun? Glumesc un pic, te citesc prietenii sau te cred prea pamfletar?
Mama ştie, dar am senzaţia că de la o vreme nu mă mai citeşte, că mi s-a înjumătăţit traficul. Pesemne nu scriu pe gustul ei. Cu prietenii e relativ, ştii cum e treaba: nimeni nu moare profet în ţara lui, aşa că.. ei sunt săturaţi de mine şi umorul meu.
6. Recunoaşte, eşti miştocarul grupului când eşti într-o gaşcă, adică mă aştept să fii glumeţ mereu şi să faci haz de necaz în toate situaţiile.
Y U NO SAY? Ce m-o fi dat de gol?!
7. Completează punctele lipsă : Viaţa e frumoasă ca …..
… o ploaie rece într-o zi toridă de vară.
8. Oul sau găina?
Bacteria, normal, abia mult mai târziu amoeba, peştele, dinozaurul şi găina. Dar ca să îţi dau un răspuns banal: oul este metoda de reproducere, găina este organismul. Care ţi se pare logic să fi fost primul? Ai ghicit, întâi a apărut organismul şi abia apoi a început să se reproducă.
9. Cititorii noştri se întreabă, ca şi ai tăi de altfel, ce planuri ai cu blogul?
Bre, io crez că tu mă păcăleşti, şi cititorii matale nu dau o ceapă degerată de frizing rein pe planurile cu blogul. Dar hai să zic totuşi: momentan singurul meu plan este să văd dacă pot menţine un ritm susţinut de 3-4-5 articole pe zi. Dat fiind că eu nu am articole-banc sau articole-videoclip și nici nu povestesc cum am dormit peste noapte.. e destul de greu. Dacă voi mai scrie şi peste 3 luni, nu am nici cea mai mică idee.
10. Cum de nu mai acorzi atenţie contului de facebook, ce te-a făcut să renunţi la viaţa facebookista?
Bre, tu mă şpioneji? Sau eşti vreo fană d-aia înfocată? De und` ştii tu asta? Oricum, motivul este haifaivcinzarea excesivă pentru gustul meu. Facebook s-a transformat în 2011 în locul în care toate piţipoancele şi toţi cocalarii cu bani, muşchi şi poze în baie s-au mutat în masă . Nu am mai suportat mediul, ergo în septembrie mi-am luat catrafustele şi-am plecat pe Google+. Când turmele migratoare or să vină buluc pe Google+, o să fug în altă parte.
11. Un gând, un sfat, o măslină , o atenţie pentru cititorii noştri?
Câte o măslină să fie atunci, la fiecare. Dar în limita a 2 kile per total, că nu am mai mult.
Şi da Tibi , aşa cum ţi-am promis îţi răspund la întrebarea pusă de tine la punctul 10, nu numai că te spionez sunt de-a dreptul stokerita şi asta pentru că m-am gândit să nu ai doar hateri în ”portofoliu” şi să ai şi o stokerita ..muahahaha.. da .. eu am pus biletul ăla în uşa ta ..muahaha
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Tipic!
La inceput si eu l-am privit cu scepticism!
Daca ajungi sa o dai in pamfletismul lui, cel putin atata timp cat esti acolo, citind, ai sa vezi ca e de-a dreptul mirific!
Io is indragostita de tibi, de tibi de pe blog, de ala care ii acolo cand scrie, nu cel din real life!..acuma nu stiu daca or fi unu si acelasi.
Asta ma face sa il recomand oricui, cu placere!
Sper sa nu se lase de scris..as plange cred.
Pinguu + tibis blog = love, acum ca ai scris asta, o aflat si el… :D, o fost un chinez sau un japonez care s-a insurat cu un avatar, poate o pui de o nunta cu un blog :D …
Tibi le zice cu greutate, de multe ori posturile lui reflecta o realitate dura, a culturii si a nivelului educatiei si neuronilor de la genunchiul furnicii, care se intampla, nu foarte des, sa ajunga la soldul furnicii…. si toata lumea se mira ca nu vreau sa ma insor, mi se face greata spontan cand vad colectiile de poze de la tinere ce se vor a fi membre in societate…bleac…
cris, bun interviu, e bine sa mai cunoastem oamenii care tasteaza in spatele panoului de admin wordpress
Asta e si scopul interviurilor. ;)
Caterinca? Vroiam sa spun ceva gen ca sunt indragostita de tot ce scrie, de felul in care trateaza subiectele. nu fi ironic.
Nu, nu este acelasi, sunt putini care sunt capabili sa fie intocmai ca pe un blog, ai nevoie de extrem de multa socializare si "lucru" cu oameni reali, comunicarea virtuala nu are nici in clin nici in maneca cu adevarata socializare umana, il cunosc personal si in realitate as putea spune ca este anti-social daca facem analogie la cat de dispus la conversatii interminabile pare pe blog.
Daca e, sau nu, asta e pur si simplu irelevant pentru mine..Daca s-a inteles ce vroiam sa spun in comentariu..
E greu să scrii ceva ce nu s-a mai scris. E poate chiar imposibil. Însă la fel de greu e şi să scrii ceva ce s-a mai scris, dar la superlativ ;)