Astăzi avem plăcerea să stăm puţin de vorbă cu Grațian, de la gratianlascu.com.
Scriitor şi blogger Grațian are 18 ani şi locuieşte în Oradea.În cele ce urmează vom discuta despre viaţa sa, proiectele lui şi ce înseamnă să faci orice pentru a-ţi îndeplini visele.
1. Salut Grațian, pentru început o să te rog să te prezinţi cititorilor noştrii. Sau mai exact să ne spui câte ceva din ce nu am enumerat eu mai sus.
Salutare tuturor! Da, Graţian, 18 ani, Oradea, prin blogosferă din 2009. Fumător, mă droghez cu literatură şi studiez zilnic câte o femeie ca să înţeleg cum gândesc. Ultimul an la liceu cu profil economic şi sunt în aşteptarea diplomei de BAC după 4 ani pierduţi ca alţii să primească un salar. Blugii rupţi, adidaşi murdari şi ochii verzi-căprui, depinde cum cade lumina.
2. Ce poţi să ne spui despre blogul tău în câteva cuvinte?
Am schimbat două domenii free ca să ajung pe domeniul meu propriu. La început am publicat articolele pe care revista liceului mi le-a refuzat. Cu timpul am trecut la recenzii de carte şi bancuri misogine ca să am şi eu o nişă aşa cum cer specialiştii. Mai scriu despre realitatea care ne înconjoară şi despre evenimentele comune din viaţa adolescenţilor. Printre postările mele se simte aroma unui Lucky Strike şi izul de coniac simplu.
3. Primul blog citit?
A lui Wormy37 http://wormy37.wordpress.com/. El a fost cel care m-a motivat să intru în această lume a blogging-ului.
4.Ca scriitor cum priveşti ideea de video blog?
Îmi place, doar să fie timp! Depinde cine face videourile. Nu sunt adeptul lucrurilor oficiale, urmărirea cu stricteţe a unor anume desfăşurătoare şi respectarea protocolului, aşa că prefer ca totul să fie cât mai normal.
5. Ce te deranjează cel mai mult la online-ul românesc?
Dacă taci, Lumea te va lua de fraier. Iar dacă le zici pe faţă, vor spune că eşti un figurant. Şi că te-ai schimbat… *
6.Şi partea pozitivă a online-ului autohton?
Se scrie. Nu sunt expert în domeniu şi chiar nu vreau să fiu, deocamdată. Văd în momentul de faţă o altă perioadă a anilor ’30-’40 din România când mulţi tineri scriau. Unii publicau în reviste, ziare, diferite gazete locale, publicaţii personale. Cred că Online-ul ne-a adus din pofta de a scrie iar eu susţin şi îndemn cât mai muţi tineri la scris.
7. Din câte ştiu ai un proiect de suflet, îmi poţi povesti despre ce este vorba?
He-he! Da, am avut un vis al meu, unul mai nebun. Cu trei săptămâni în urmă am reuşit să debutez cu romanul “Amintiri din prezent”. În roman prezint o poveste de dragoste adolescentină într-o lume plină de viciu şi vulgaritate feminină. Lumea liceului, elevii pe care îi vedem zilnic cum fumează o ţigară, poftesc la vreo colegă, rulează ceva în foiţe şi încep să se împrietenească cu alcoolul. Prezint realitate care inevitabil e lovită de un fulger al Iubirii şi totul o ia razna. M-am spovedit şi mi-am pus sentimentele pe hârtie.
8. Câte sacrificii ai făcut ca să ajungi unde eşti acum? Să dai viaţa proiectului tău?
Sacrificii peste sacrificii… Am învăţat că nimic nu se poate face fără muncă şi Viaţa îţi trimite nişte teste ca să vadă dacă îţi doreşti cu adevărat un lucru. Am pierdut prea multe nopţi până să îi dau forma finală pe care o vroiam. Fiind fumător am zis să renunţ la ţigări. Am renunţat la ele iar apoi nu mai aveam inspiraţie să scriu nimic. O vreme nu m-am tuns şi îmi crescuse părul destul de mult încât vecina de palier refuza să mai urce cu mine în lift.
9.Ai întâmpinat piedici? Dacă da, de ce fel? Materiale? Omeneşti?
Au fost de toate, doar suntem în România. N-am afirmat niciodată că scrierile mele sunt de calitate, poate de aceea nu mi-a fost acceptat nici un articol timp de 4 ani în revista liceului. La fel ca oricare debutant, fără nici un exemplu de urmat, m-am văzut aruncat într-o lume a murdară a editurilor. În total, 12 edituri m-au refuzat, pe diferite motive. O editură destul de cunoscută din Bucureşti mi-a răspuns ironic: “Tu ai 17 ani şi pretenţia de a publica?”. Cu timpul nu le-am mai căutat, am abandonat.
Banii erau principala problemă după ce m-am decis să investesc din buzunarul propriu pentru visul meu. Aşa că am încercat cumva să îi fac. Pe atunci având 17 ani şi nu mă angaja nimeni. Prin diferite cunoştinţe am ajuns promoter în speranţa că voi câştiga ceva bani pentru a fi mai aproape de momentul publicării. Da, i-am câştigat, însă şefii m-au trimis timp de două săptămâni câte 6 ore pe zi ca să împart pliculeţe de vegeta prin blocurile de 9 etaje. Aveam un rucsac de alpinist plin cu vegeta şi băteam la uşi aşteptând ca totul să se termine şi să mă văd cu cartea publicată. Cred că acesta a fost cel mai nebunesc lucru făcut pentru visul meu.
10. Unde te vezi peste 5 ani?
Tot prin ţărişoara noastră, răspunzând la un alt interviu pentru voi. (Să nu uit: faceţi o treabă minunată!)
11. Ţi-ai făcut prieteni noi datorită blogului?
Da, o grămadă. Aproape în oricare zonă a ţării aş pleca ar fi câţiva cu care mă pot întâlni.
12. Ce beneficii ai avut de pe urma blogului?
Dacă nu era blogul, poate azi încă stăteam cu manuscrisul şi visele mele într-un colţ îndepărtat al minţii. Am mai câştigat diferite produse de la concursuri (am un pumn de stick-uri câştigate) şi vouchere pentru promovarea prin Google AdWords. Că mai sunt întrebat de bani… Da, am făcut într-o perioadă 50 euro lunar din blog.
13. Ce face Grațian în afara mediului online?
Ies la câte un pahar, cunosc oameni noi, ceva ore în particular pentru BAC, citesc şi încerc să supravieţuiesc într-un sistem social bolnav. Membru activ în Schimb de Cărţi Oradea, Lecturi Urbane Oradea şi voluntar principal la Crucea Roşie Bihor.
14.Pe termen scurt care sunt planurile tale de viitor atât în online cât şi în offline?
Urmează o perioadă agitată cu Examenul de maturitate. Cel mai mult încerc să distribui cartea în toate colţurile ţării şi pe plan local să fac un mini-turneu prin licee. În Online vreau să investesc mai mult şi să învăţ despre Marketing Online.
Gratian, îţi mulţumesc că ai acceptat provocarea mea, la final o să te rog să le transmiţi un mesaj cititorilor Blog Event dar şi celor care îți urmăresc blogul.
Şi eu îţi mulţumesc şi sper să mai colaborăm în viitor.
Priviţi-i în ochi pe toţi duşmanii voştri. Mircea Eliade scria în romanul Huliganii: “Există un singur debut fertil în viaţă: experienţa huliganică. Să nu respecţi nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereţea ta, în biologia ta dacă vrei…” În România nu mai putem vorbi de unitate, însă eu cred că mai putem vorbi de un strop de nebunie. Iar nebunia aceea este preţioasă după ce câteva decenii ni s-a spus cum anume să ne comportăm. Scrieţi, discutaţi, vă afiliaţi şi găsiţi diferite metode de-a vă împlini visele. Pentru că eu mi-am demonstrat: Visele devin realitate…
* din melodia Preludiu a lui Cumicu (album “În dulcele stil clasic” – 2008)
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
