Uşor, uşor ajung să cunosc oameni minunaţi în online-ul romanesc. După Ana Muşat, astăzi i-a venit rândul lui Traian Mitrică să treacă prin încercarea grea de a-mi răspunde la câteva întrebări. Iată ce a ieşit:
Salut Traian, îţi mulţumesc pentru că ai acceptat acest dialog. Mai întâi te rog să te prezinţi succint.
Salut!
Hmm… CV-urile şi interviurile nu-s punctul meu forte aşa că, fă-mi un favor şi “dă”” un link către pagina de facebook, sunt acolo mult mai multe amănunte despre mine decât ţi-ai dori să afli: -)
De când ai blog şi de ce te-ai gândit să intri în blogosfera?
În blogging-ul “adevărat” moscalifar. eu a fost de prin 2009-până în noiembrie 2011 când am pornit noul proiect politicata.wordpress.com. Cu timpul blogul a ajuns pe o nişă “socială” ca să zic aşa, cu dese “scăpări” către mass-media şi uneori evenimente sport-film. Eu cred că fiecare trebuie să scrie despre ce pricepe.
Cum ai caracteriza blogul tău? Ce subiecte tratează?
A fost amuzant că multă vreme nimeni nu m-a crezut că nu lucrez în presă. Asta poate fiindcă sunt un tip bine-spre-foarte bine informat şi am amici “interesanţi”.
De ce un blog politic, mai ales că nişa asta este una vastă?
Acum sunt pe o nişă mai îngustă, ştiu că politica nu prea mai interesează oamenii dar nu aprob treaba asta. În fond trăim după cum ne dictează politicienii şi cred că lumea e 99% dezinformata de oameni care au interese bine definite. În plus, 2012 e un an politic decisiv aş spune şi nu neapărat doar la noi.
În general cum ar trebui să fie un articol pentru a atrage cât mai mulţi cititori?
În general nu dau lecţii, cred în “Le style c’est l’homme” dar personal încerc să fiu extem de concis, la subiect şi neapărat cu o opinie personală clară. Sunt total împotriva atragerii cititorilor prin atacuri de 2 lei gen ” zoso e un frustrat “, nu vor ajuta la nimic pe termen lung. Nu scriu aproape niciodată despre alţi bloggeri şi succesele/greşelile lor chiar dacă văd şi citesc multe “glumiţe” de prin blogosfera. Am atacat totuşi, recunosc că destul de des, erorile majore ale unor jurnalişti serioşi din presă scrisă sau tv. E amuzant să-i prinzi cu gafe, e interesant că foarte puţini recunosc. Uite Tolontan, tip pe care nu-l simpatizez în mod deosebit dar are un condei excepţional, Tolo a recunoscut când a greşit. Fair-play, nu?
Şi acum să trecem la partea de offline a lui Traian. Cum eşti în afara blogului? Cu ce se ocupă, ce pasiuni are? Ce bloggeri cunoşti personal? Ai participat la vreun blogmeet? Ai intra în politică dacă ai avea ocazia? Dacă da ce ai schimba mai întâi?
Uite, la mine chestiile astea două offline-ul şi online-ul sunt demarcate printr-o linie foarte clară şi aşa vor rămâne. Nu sunt genul care nu scrie nimic, n-are trafic dar se duce la pişcotăreli ca să comită un articol de 3 rânduri, 15 linkuri şi 120 de poze. Nu mă caracterizează ” RT please ” sau ” Hai să dăm şi noi un link la prieteni ca să ne simţim cu toţii bine în zelist”. E unul din motivele pentru care am cam renunţat la twitter, loc unde te “urmăresc” 2000 şi le pasă de ce scrii la 2-3. Prefer facebook-ul, prefer o comunicare mai directă.
Altfel, citesc mult, dar nu cât mi-aş dori, văd filme, chiar multe filme, asta e o pasiune serioasă care începe de prin liceu. Şi joc golf online de vreo 8 ani. Şi sunt un gurmand: -)
Despre bloggeri, nu prea cunosc personal deşi am aflat că sunt vecin de cartier cu destui. De exemplu mi-a făcut plăcere să-l văd pe Arhi, într-o vreme când stăteam la 3 scări distanţă. Mai sunt şi alţii dar na, trebuie să mă laud şi eu cu A-listerii, nu?
Despre politică: nu, acum n-aş mai intra. Şi nici nu recomand cuiva să o facă. E prea plină de oameni mici, fără valoare şi care sufocă orice, la umbra lor nu creşte nimic. Mi-e teamă că generaţia mea nu va prinde alţii mai buni.
Ce părere ai despre politică din zilele noastre? Sunt destui care fac o paralelă cu ce a fost cu douăzeci şi ceva de ani în urmă. Tu ce crezi, era mai bine atunci, ai prins timpurile acelea?
O paralelă cu ce-a fost ante ’89? E o tâmpenie fără seamăn să o faci, unul care avea 25 de ani în ’89 ar trebui s-o ştie nu? Din păcate puştii de azi se lasa prostiţi prea uşor de mass-media tabloidizata care le spala creierele cu Ceauşescu de dimineaţă până seara. Era nasol, gri, aproape imposibil să înţeleagă cineva la 20-şi de ani cum era atunci şi la fel de greu pentru mine să-i explic. Noi n-aveam cluburi, un concert rock era un eveniment la care dacă mă ridicam şi fluieram veneau unii şi mă pofteau afară din sala, un film la Cinema – la fel, aveam 2 ore de tv pe zi (no joke!) şi mâncarea ajunsese pe cartelă. Jeans-ii erau marfă de contrabandă, dă-ţi seama. Ce ne mai scotea creierele din amorţire erau teatrele, cinemateca şi blbiliotecile ambasadelor din vest, dar ca să intri acolo trebuia să ai sânge-n tine. Mişto, nu?
Deci pe scurt: nu există comparaţie. Când aud ” Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu” iau foc, dar rău.
Un mesaj pentru cititorii blogevent.ro şi ai scăpat.
“Live fast, die young and leave a beautiful corpse”. Glumesc.
Încercaţi să faceţi în viaţă numai ce vă place, dacă vă reuşeşte asta în 6 cazuri din 10, e bine.
Îţi mulţumesc încă odată şi îţi urez multă baftă în activităţile pe care le întreprinzi.
Şi eu îţi mulţumesc.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.
Foarte frumos completat:)
un om de la care multi ar avea de invatat. punct!