Interviuri cu bloggeri: Angela Tocilã – Atâta timp cât existã oameni care deţin trusturi de presã şi sunt implicaţi în politicã, nu mai existã jurnalism ci mercenariat!

Ultima dar nu cea din urmă “victimă” a rubricii cu interviuri a Blog Event este Angela Tocilă. O persoană extraordinară din toate punctele de vedere. În interviul de mai jos am atins câteva subiecte puţin mai “sensibile” însă de actualitate cum ar fi “marea OTV-izare” ,clasa politica – păreri pro şi contra, mercenariatul din jurnalismul românesc Ș.a.m.d. Printre altele am mai stat de vorbă şi despre bloguri, planuri de viitor şi câteva sfaturi utile.
Pe Angela o puteţi “găsi” pe blogul personal Diamonds and rust, Hydepark şi după cum chiar ea spune, pe site-urile care-i preiau articolele.

1. Cum ai început meseria asta de ziarist şi ce te-a determinat ?

Trebuie sã precizez înainte de toate cã eu nu sunt ziarist, dar scriu din clasa a IV-a, când aveam o poză la panoul de onoare iar sub nume scria pompos “poetã”. Scriam poezii cu floricele, pãsãrele, ca fetele… Dupã ce-am mai crescut şi mi se cereau poezii cu partidul iubit, brusc m-au abandonat muzele şi m-am oprit. Am revenit la scris târziu, pe un alt blog de pe care am adunat apoi poveştile şi le-am publicat în 2008 la Editura Eminescu. Acesta a fost poate momentul decisiv în care mi-am dat seama cã asta vreau să fac: sã scriu şi cu toate cã uitându-mã acum în urmã şi revãzând poveştile acelea, sunt conştientă cã nu au valoare literarã, dar pentru mine au însemnat mult atât ca scriitor, cât şi ca om. Totuşi, am satisfacţia cã s-au vândut toate exemplarele. Copilăria, pentru că despre ea e vorba în carte, a fost decisivă pentru devenirea mea, la fel cum e probabil şi pentru toţi ceilalţi şi sunt sigură că fără trăirile şi întâmplările de atunci, n-aş fi astăzi eu. În prezent scriu pe blogul personal, dar şi pe platforma de comentarii a Evenimentului Zilei, Hydepark unde am fost invitatã de Dan Andronic şi Mircea Marian. Pânã sãptãmâna trecutã când am intrat într-un conflict penibil cu directoarea unei publicaţii din diasporă, scriam şi acolo, dar cum dânsei nu i-au convenit nişte afirmaţii de-ale mele exprimate fãrã fasoane, aşa cum fac mereu, în mod democratic a hotãrât cã, citez “nu va mai scrie la revista pe care o conduc eu, punct”. Şi nu mai scriu.

2. Articolele tale sunt cu tentă politica, de ce ai ales să scrii despre asta?

M-a preocupat politica dintotdeauna,am fost o rebelã, o revoltatã cu urechea lipitã de radio, ascultând printre bârâituri şi țiuturi Europa Liberã. Întotdeauna m-am strãduit sã înțeleg politica şi politicienii, dar cu toate astea nu m-a tentat niciodatã sã mã înregimentez într-un partid şi nici n-am s-o fac niciodatã, pentru simplul motiv cã mi-aş pierde libertatea. Politica implicã în mod obligatoriu compromisuri şi loialitate de grup chiar dacã pãrerile tale diferã de ale celorlalţi, iar a lua hotãrâri contrare principiilor şi credinţelor mele, este inacceptabil din punctul meu de vedere.

3. Ce te deranjează cel mai mult la clasa politica?

Mã deranjeazã amatorismul în primul rând. În al doilea, motivele pentru care devin politicieni, între care nu se regăseşte cel mai important: interesul pentru binele colectiv. Majoritatea covârşitoare a politicienilor români este formatã din oportunişti care intrã în politicã puşi pe cãpãtuialã şi chiar dacã inițial existã câţiva cu intenţii nobile, sunt absorbiţi de grupuri de interese şi de mirajul averilor fãcute repede.

4. Şi partea pozitivă a clasei politice din România?

N-am înţeles întrebarea. :))

5. La ce schimbări te aştepţi după alegerile din octombrie?

Mã aştept (cu groazã) sã intre PP-DD în Parlament, ceea ce mie personal îmi dã frisoane. Nu ştiu dacã ai vãzut comentariile “poporului” otevist de la mine pe blog, dar dacã sondajele reflectã adevãrul înseamnã cã meritãm orice ni s-ar întâmpla rãu pe viitor. Prezența acestui partid rãu famat format din profitori, mincinoşi fãrã scrupule, ar demonstra aşa cum am mai spus-o, dar simt nevoia sã repet, involuţia societăţii romaneşti. Dupã 22 de ani de libertate sã auzim iar ameninţări cu puşcăria şi represaliile împotriva opozanţilor politici, este de neconceput. Cât despre celelalte partide, e posibilã o rocadã,insã nu cred cã direcția în care ne îndreptãm mai poate fi schimbatã. E important ca alegãtorii sã fie conştienţi cã politicienii nu sunt zei, sã fie prudenţi şi sã nu creadã tot ce li se promite şi sã nu susţină necondiţionat pe nimeni.

6. Există la noi în România un om politic care poate fi un model pentru ceilalţi?

“Bãsistã” fiind, aş putea fi acuzatã de subiectivism, dar consider cã Traian Bãsescu e un model pentru mulţi dintre politicieni. Îl mai suspectez şi pe Mihai Rãzvan Ungureanu, dar rãmâne de vãzut, deocamdatã mi se pare a fi un model de seriozitate.

7. Pe unde o mai putem citi pe Angela?

Pe Hydepark şi pe site-urile care-mi preiau articolele.

8. Ce părere ai de jurnalism?

Jurnalismul nu mai este din pãcate demult ceea ce ar trebui sã fie. Atâta timp cât existã oameni care deţin trusturi de presã şi sunt implicaţi în politicã, nu mai existã jurnalism ci mercenariat, oameni plătiţi sã prezinte stări şi opinii în favoarea celui care-i plăteşte, împotriva opozanţilor acestora, un fel de prostituţie. E greu sã enumeri puţinii oameni de presã care şi-au pãstrat coloana vertebralã dreaptã şi n-au acceptat sã devinã simple tonomate.

9. Dacă ai putea ce ai schimba în jurnalismul românesc ?

Mercenariatul, asta aş schimba.

10. Sfaturi pentru cititori , de natură mai puţin “oficială “

Nu dau sfaturi pentru cã nu vreau sã fiu o Monica Tatoiu a blogosferei, dar dacã tot am discutat despre politicã, îi sfãtuiesc pe toţi sã se foloseascã de dreptul lor constituţional şi sã se ducã la vot, mai ales pe cei care se vãicãresc mereu cã nu sunt reprezentaţi, cã nu le e bine, scârbiţilor, preţioşilor care considerã cã e peste demnitatea lor sã voteze, resemnaţilor şi plictisiţilor. Votaţi, altfel nu aveţi dreptul moral sã vã plângeţi când o sã vã treziţi cu Partidul Poporului în Parlament şi cu domnu’ Dan candidat la preşedinţie.

11. Ce înseamnă pentru tine blogul?

Blogul a fost iniţial un refugiu. Acum a devenit locul unde-mi pot exprima opiniile şi spre bucuria mea, mulţi dintre cei care mã citesc, mi le împărtăşesc. Desigur, existã momente mai puţin plãcute când mã intersectez cu oameni needucaţi, fãrã 7 ani de-acasă, care în numele libertăţii de exprimare mã înjurã şi mã jignesc, mã ameninţa, considerând cã o femeie e uşor de intimidat. Lor le transmit cã sunt un scorpion care nu renunţă, nu tace şi nu se predã şi cã libertatea de opinie, nu e unilateralã.

12. Cum trebuie să fie un blog din perspectiva Angelei Tocilã?

Depinde de subiectele abordate, dar prin toate ar trebui sã fie uşor de navigat iar la comentarii sã nu existe verificarea aceea stupidã şi enervantã a spamului.

13. Cum decurge o zi din viaţa Angelei Tocila?

Dacã aş putea rãspunde la întrebarea asta, ar însemna sã am douã zile la fel.

14. Ultimul loc vizitat?

Roma

15. Filme, cărţi sau blogging ?

Toate trei

16. A realizat Angela ce şi-a propus, ai ajuns acolo unde îţi doreai când erai mică?

Nu, pentru cã mi-am propus meserii diferite: actriţă, cântăreaţă, gimnastã, medic, musafir, profesoarã, ofiţer de armatã… Ce putea ieşi din ghiveciul ãsta? Marea mea reuşita nu e însã în profesie, ci în faptul cã am reuşit sã rãmân constantã în veşnica mea cãutare de sine, cã nu m-am mulţumit niciodatã sã constat, ci mi-am pus întrebãri, pentru cã niciodatã n-am fost suficient de bunã şi-am dorit sã fiu perfectã şi pentru cã de fiecare datã când încep ceva, mã simt ca şi cum mi-aş lua viaţa de la capãt.

17. Planuri de viitor? Proiecte în desfăşurare?

Un proverb spune cã “dacã vrei sã-l faci pe Dumnezeu sã râdã, fă-ţi planuri”. Nu am planuri de viitor pentru cã mã tem cã nu-mi reuşesc. Nu sunt foarte organizatã dar sunt foarte tenace în a face în aşa fel încât orice plan, indiferent de cât de bine l-aş fi pus la punct, sã dea greş.

18. Angela, îţi mulţumesc că ai acceptat provocarea mea, la final o să te rog să le transmiţi un mesaj cititorilor Blog Event dar şi celor care îţi urmăresc blogul.

Celor care mã citesc le mulţumesc sincer, pentru cã fãrã ei n-aş exista în spaţiul virtual mai mult de un profil de Facebook. Le doresc şi lor, dar şi celor care nu mã citesc, nu mã plac sau n-au auzit de mine, un an minunat. Celor care scriu, multã inspiraţie şi trafic mare.

Share on Facebook

Tweet

Save

Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.