Pe Adriana Zăvoi am găsit-o pe Facebook, felicitându-și colegele pentru interviurile acordate. La nici 5 minute după ce am descoperit că are blog cinefil, mi-a fost recomandată de Emil, încântat nevoie mare de o recenzie cu Palilula.
În momentul în care ochii ți se odihnesc prima dată pe blogul Adrianei, Cinemateca lu` Zăvoi, știi că nu ai intrat pe un blog cinefil oarecare. Ci pe unul cu aer vintage, cum se spune acum, al unei pin-up girl intelectuale. Mai că ți-o imaginezi, excentrică, purtând niște ochelari ca de pisică, vizionând un film alb-negru, cu Marlon Brando! Așa o vedeam, când am invitat-o să răspundă interviului nostru. Răspunsurile date, și imaginea Adrianei, nu au făcut decât să contureze imaginea pe care mi-o creasem! Convingeți-vă dacă nu vă vine a crede!
1. Adriana, îți mulțumesc pentru că ai acceptat să te alături campaniei noastre! Pentru început, am să te rog să te prezinți.
Bonjour și mulțumesc foarte mult pentru invitație. A mea prezentare cred că ar trebuie să sune cam așa: jurnalist de formație, actual marketer, cinefil înrăit, obsedat de pisici, cititor de Sade și nu de mult timp blogger de film. Și ca să fac o propoziție coerentă din asta am să spun doar că sunt fericita și mîndra proprietară a unul spațiu ca un garaj unde îmi îngrămădesc în fiecare zi gîndurile care mă poartă către sau dinspre un film anume.
2. Mai faci parte și din alte proiecte, în afară de Cinemateca lu` Zăvoi?
Da, mereu reușesc să fac parte din tot felul de proiecte care îmi mănîncă timpul și care mă “ajută” să neglijez cinemateca. Cel mai recent dintre ele, care nu prea mă lasă să dorm, este ambiția de a învăța platforma wordpress.com ca pe Tatăl Nostru și de a deveni măcar o jumătate de specialist în IT.
3. Cum este Adriana, cea de dincolo de blog?
Adrianei de dincolo de blog nu prea îi place să vorbeacă despre ea. Dar îți voi spune trei porecle pe care le-am adunat de la diverși oameni care mă cunosc bine și sper să fie ca o definiție complexă: Bathory, Malkovich și Cat Lady.
4. Ce parere ai despre remake-uri? Ne poți recomanda unul bun?
Remake-urile sunt un punct sensibil pentru mine. Asta pentru că am văzut foarte rar ceva bun dintr-o astfel de ambiție, dar dacă stau să mă gîndesc vreo 2-3 minute mi se arată în fața ochilor The Man Who Knew Too Much și mă opresc puțin asupra lui pentru că genialul Hitchcock este singurul regizor care a făcut un remake la propriul film. De recomandat, însă, vă recomand Scarface. Eu, cel puțin, am gustat mai mult varianta din ’83 decît pe cea din ’32.
5. Îți cunosti personal vreun cititor?
Da, sunt prieteni de-ai mei care mă citesc, mă critică, mă aplaudă și mă recomandă. Și chiar am cunoscut o persoană strict prin intermediul blogului, o persoană care nu mă știa dintr-un alt mediu decît cel online și trebuie să recunosc că este o experiență foarte plăcută.
6. Participi la blog-meet-uri?
Pînă acum nu am ajuns la nici un blog-meet serios, dar cu siguranță trebuie să fac acest pelerinaj, pentru a întîlni oamenii care mă inspiră.
7. Ți s-a întâmplat vreodată ca un cititor să te roage să îi recomanzi vreun film?
Desigur, chiar recent am primit un mesaj pe Facebook în care eram rugată să fac un top trei filme pe care trebuie să le vadă absolut toată lumea. Desigur că mesajul a devenit o lungă discuție care cuprindea vreo… 20 de recomandări.
8. Prietenii și familia îți citesc blogul? Primesti feed-back?
Uneori stînd de vorbă cu prietenii îmi vin idei și mi se face dor să revăd filme sau mă las convinsă să văd noutăți. Și cred că sunt o sursă de inspirație și pentru mama mea care mă sună uneori și mă întreabă ce să aleagă din toate cele despre care vorbesc. Este, într-un fel, și blogul lor, a prietenilor și a familiei mele.
9. Ți se întâmplă ca cei din jur, știind că ai blog pe aceasta nișă, să se aștepte să fii
atotcunoscătoare și să puna întrebări încuietoare legate de filme?
Mă amuză teribil cînd mi se spune că ar trebui să știu totul despre filme. Mi se întîmplă uneori să stau de vorbă cu cineva și să îmi vorbească despre filme pe care nu le-am văzut și să simt o ușoară dezamăgire în tonul persoanei respective. Dar cel mai mult îmi place atunci cînd foarte buni prieteni mă sună și mă întreabă cum se cheamă un film, despre care nu știu decît cum se termină sau un singur nume de actor, de cele mai multe ori lucruri banale peste care dai în mai toate filmele. Îmi dau bătăi de cap și mă obsedează să dezleg ghicitoarea.
10. Te pricepi și la partea tehnică a blogging-ului sau se mai întâmplă să faci boacăne
prin setări?
Nu sunt un guru al informaticii, dar îmi permit să spun că nu prea încurc borcanele. Cum am spus mai devreme, încerc să devin un cunoscător al platformelor de blogging. La început, cînd blogul avea un alt nume și un alt profil făceam o groază de tîmpenii, dar acum înot fără probleme.
11. Ce părere ai de filmele 3D? Sunt și ele o artă? Sau doar un truc marketing?
Dă-mi voie să nu consider 3D-ul o artă. Este o apropiere de privitor, o experiență senzorială și o minciună. Se prea poate să nu fiu corectă, dar voi spune mereu că ceea ce este foarte împopoțonat din punct de vedere vizual și auditiv distrage voit atenția de la un fundal plat, un subiect comun, mult prea mult dezbătut. Și aici voi da un exemplu clasic: Alice in Wonderland. În varianta lui 3D cu Depp și Burton este doar o altă ecranzare a aceleași povești. Ceea ce a făcut Jan Svankmajer cu această poveste, însă, bate orice altă încercare. Dar acum suntem în era 3D și este un fantastic progres tehnologic care trebuie apreciat la justa lui valoare. Cei (ca mine) care nu gustă acest sport sunt liberi să nu se uite.
12. Ai un cinematograf preferat, sau mergi unde nimerești?
Nu am mai ajuns la cinematograf din anul I de facultate. Și atunci mirajul Iașului m-a dus la Cinema Victoria. Nu rețin ce am văzut, dar știu că era ceva vechișor. Top Gun, poate. Și uite că acum, în secunda în care scriu asta mi s-a făcut un dor monstru de a merge la cinematograf.
13. Ai vreun actor român preferat? Sau actriță?
De departe se detașează în topul preferințelor mele Tamara Buciuceanu. O ador. Este o actriță desăvîrșită. Primul film în care am văzut-o a fost Cuiubul de viespi, care rămîne preferatul meu și astăzi. Pe locul al doilea este Draga Olteanu, care mă fascinează de fiecare dată în Ilustrate cu flori de cîmp. Recunosc că nu sunt un fan al cinematografiei românești, dar am un set de 5-6 filme la care mă uit cînd mă mai ia cîte un dor.
14. Mergi la premiere?
Nu. Refuz să merg la premiere. Eu de multe ori glumesc că un film trebuie să aibă o vechime de macar 5 ani ca să mă uit la el. Desigur că este o exagerare, dar la filmele nou apărute mă uit doar la recomandare. Dacă se face prea mare tărăboi pe seama lui ezit foarte mult. Și mai este și acea zarvă din sala de cinema la o premieră, acel foșnet continuu care nu îmi place, care îmi distrage atenția. Prefer să le văd acasă, cu foaia și pixul în mînă.
15. În ce măsură crezi că poate un actor foarte bun sa salveze un film mediocru?
Există mai multe feluri de a salva un film prin prezența unui actor. Fie prin renumele său, fie prin calitățile sale actoricești, pentru că acestea două nu se asociază de fiecare dată. Totuși cred că pentru un cinefil avizat mediocritatea filmului va ieși mereu la suprafață oricît de mult ar încerca un regizor să o acopere cu fețe cunoscute sau gesturi potrivite.
16. Ne poti da un exemplu?
The Fugitive Kind. Este, culmea, un film care mie îmi place foarte mult. Povestea lui este simplă: un tînăr cucerește o femeie căsătorită cu un muribund. Dar dacă ne uităm mai atent îi vedem pe Marlon Brando și pe Anna Magnani făcînd niște roluri de excepție și parcă povestea de dragoste pare mai tragică și mai complicată.
17. Crezi că exista și reversul medaliei? Filme cu potential trase în jos de actori mediocri?
Da și am și un exemplu clar aici: Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Din nou mărturisesc că îl detesc profund pe Jim Carrey și chiar consider că a tras în jos acest film, cu o poveste frumoasă, care putea fi mult mai frumos jucat. Personajul lui trebuia să aibă o doză de tragic, îmbinată cu naivitate și inocență și credulitate și, cel mai important, trebuia să fie un introvertit. Ori să pui un om-spectacol să joace un astfel de rol mi se pare o greșeală.
18. Ce crezi despre filmele cu vampiri? Le vom avea și în anii următori sau sunt doar un trend?
Îmi vine să rîd cînd aud de filmele cu vampiri, pentru că ele au degenerat groaznic. A fost o altă epocă a celor acest gen, prin ’94 -’97, cînd apăruse serialul acela Buffy. Nu sunt un fan al subiectului, dar pot să spun că Interview with a vampire mi-a fost pe plac atunci cînd l-am văzut. Nu l-aș revedea, dar uneori mai trag cu ochiul la Buffy cînd o mai redifuzează la TV. E un fel de nostalgie simpatică. Deci cred că filmele cu vampiri au fost mereu o atracție pentru public si vor fi în continuare. Acum, din păcate, avem categoria de filme proaste cu vampiri sau filme la fel cu vampiri și multe alte derivate jignitoare.
19. Îți mulțumesc pentru timpul acordat! Mai vrei să le transmiți ceva cititorilor noștri?
Faptul că un film este înnobilat de privitorii săi nu este un secret. Așa că voi naște un imbold: priviți și comentați, împărtășiți cu ceilalți ceea ce vedeți. Din astfel de discuții se nasc cele mai frumoase și pasionale relații. Mulțumesc foarte mult pentru invitație, încă o dată, și felicitări pentru acest proiect.
Daca esti in cautare de advertoriale SEO, cei de la www.SeoPower.ro iti pun la dispozitie o lista de cateva sute de site-uri pe care poti face link building.